filme tari

După The Departed, realizat în 2006, care a luat patru premii Oscar, Martin Scorsese s-a cam relaxat. Ei, nu a stat el degeaba, ocupându-se între timp de documentarul despre Rolling Stones, Shine a Light. Şi iată că anul acesta e revenit cu un thriller conceput în cel mai pur stil hitchcockian. Până şi muzica din Shutter Island mi-aduce aminte de maestrul suspansului cinematografic. S-ar putea ca acest film să nu fie pe placul tuturor; mai ales cei care nu sunt fani ai filmelor noir este posibil să aibă câte ceva de comentat. S-ar putea ca unora să nu le placă incertitudinea din final. Dar ultima creaţie ce poartă semnătura celui considerat cel mai mare regizor american în viaţă este un thriller clasic, pentru care l-ar invidia chiar şi britanicul Alfred Hitchcock.

Încă de la început, atmosfera este apăsătoare. Doi detectivi sunt pe un feribot, în drum spre Shutter Island – o insulă aflată în apropierea Bostonului, pe care este amplasată o închisoare unde sunt exilaţi cei mai periculoşi criminali cu probleme psihice serioase. Teddy Daniels (Leonardo DiCaprio) şi partenerul său, Chuck Aule (Mark Ruffalo), au fost trimişi pe insulă pentru a elucida misterul dispariţiei unei femei, ajunsă acolo pentru că şi-a ucis copiii. Misterul este cu atât mai mare cu cât nu există nicio modalitate de a ieşi din camera construită din ziduri groase şi păzită bine.
Până la acest punct, totul nu pare decât o poveste simplă despre doi poliţişti care încearcă să investigheze dispariţia unei criminale.
Prima întrebare pe care mi-am pus-o, încă din primele minute, este ce caută Teddy şi Chuck acolo. Chiar era nevoie de doi detectivi din afară pentru o astfel de operaţiune? Dar m-am lăsat prins rapid în acţiunea filmului şi am încetat să-mi mai pun întrebări. Ideea la care ajungem după prima oră este că de pe această insulă nimeni nu pleacă în viaţă. Se speculează existenţa a diverse experimente pe care medicii le-ar face aici. Iar zâmbetul sumbru de pe faţa directorului spitalului, Dr. Cawley (interpretat fără greşeală de către Ben Kingsley), parcă ne-ar îndreptăţi să credem că speculaţiile sunt adevărate.

Amintirile lui Teddy despre experienţele prin care a trecut în cel de-al doilea război mondial aduce un element în plus. Iar, în curând, Teddy nu mai este sigur de nimic din ce se întâmplă în jurul său. Şi nici noi. Începem să ne punem întrebări iar, când credem că am găsit răspunsurile căutate, Scorsese ne ademeneşte cu o altă serie de întrebări.

Vremea nu este deloc potrivită pentru o plimbare prin pădure, însă cei doi detectivi se încumetă să iasă pe o ploaie infernală. Tipic pentru un film noir! Leonardo DiCaprio este excelent, ca întotdeauna, ceea ce mă determină să cred că ar merita un Oscar pentru fiecare film în care joacă. În multe cazuri, mi-a adus aminte chiar de Pacino. Totul este întunecat şi sperăm ca, la final, să găsim lumina. Dar, parcă, personajul lui Ben Kingsley ne împiedică de fiecare dată.

Pentru a se face mai bine înţeles în legătură cu tonul pe care doreşte să îl dea filmului, Scorsese şi-a invitat actorii la vizionarea a două filme definitorii pentru acest stil de cinema: Out of the Past (1947), regizat de Jacques Tourneur, şi filmul lui Hitchcock din 1958, Vertigo. Iar, dacă şi ţie ţi se pare că o asemenea poveste este imposibil să fie bazată pe un scenariu original, aşa cum mi s-a părut şi mie încă de la primele cadre, ai toate motivele să crezi una ca asta. Din moment ce scenariul scris de către Laeta Kalogridis urmează îndeaproape firul narativ al romanului Dennisei Lehane. Şi, dacă vrei să ştii, acţiunea se desfăşoară în 1954. Te avertizez însă asupra finalului. Este posibil să te dezamăgească. Dar, pe bune!, acum, cum ai vedea tu sfârşitul acestui film?

Vizionati trailer: