Blue Valentine (2010)

7

Încep ca niciodată: a NU se urmări acest film în cuplu şi a NU se viziona pelicula înainte ca alaiul de nuntă să-ţi dea târcoale în jurul minţii. Şi pentru că mi-am făcut datoria, ce mai putea rămâne de zis? Păi, că uneori life sucks, mai mult decât ne-am putea imagina noi. Pentru “Blue Valentine” nu va fi suficientă o singură ecografie, ci reprezintă acel caz care stârneşte controverse şi te pune pe gânduri de la “De unde a pornit?” până la “Se va opri vreodată?”. Urmează o radiografie a unui cuplu bolnăvicios, format din Ryan Gosling şi Michelle Williams. Pentru cea de-a două apariţie pe marile ecrane (pe anul trecut!), Gosling face o treabă mult mai bună, asta raportându-mă la prestaţia din “All Good Things”. Michelle Williams este de asemenea o prezenţă mai mult decât suficientă, naturală, dezinvoltă dar şi oarecum enigmatică. Filmul reuşeşte să obţină două nominalizări la Globurile de Aur ale acestui an, însă, la fel ca şi deznodământul poveştii, premiile nu le pleacă acasă. Ce mai rămâne de zis? “Blue Valentine” miroase a “Revolutionary Road”, nu complet, nu se confundă, dar izul rămâne acolo. Şi cine va vedea ambele proiecte, poate îmi va da dreptate.

blue valentine 2010 460x258 Blue Valentine (2010)

Dean (Ryan Gosling) îşi iubeşte familia: pe Cindy (Michelle Williams) şi pe micuţa Frankie, fiica lor. Afecţiunea şi ataşamentul fetiţei faţă de tată este evidentă, însă comportamentul lui Cindy pare ciudat la prima vedere. Bineînţeles, nici urmă de soţie iubitoare şi devotată întru totul familiei. Nu avem răgaz să aflăm şi dedesubturile cuplului, căci ne întrerup incursiunile în trecutul celor doi: cum s-au cunoscut, cum au ales să-şi unească destinele şi mai ales, cum a evoluat relaţia între cei doi. Şi mă voi opri la o Cindy adolescentă, cu idealuri frumoase (să intre la medicină), pasionată de lucruri atipice, cuplată cu unul dintre cei mai populari tipi din liceu, Bobby. Mai apoi, separat (şi ulterior împreună) îl întâlnim pe Dean, un tip ciudăţel, care îşi omoară timpul lucrând într-o firmă de mutări şi care visează la o iubire perfectă. Urmează să o întâlnească pe Cindy şi să creadă că ea este cea predestinată lui…

blue valentine 194097l 460x305 Blue Valentine (2010)

Şi de aici, posibila dinamică de cuplu o ia razna: el o vrea, ea refuză. Ea acceptă, el refuză. El încearcă, ea ezită. Singurul lucru în comun pare să rămână micuţa Frankie, din păcate. O chestie interesantă mi s-a părut construcţia personajelor: Cindy rămâne o prezenţă feminină, senzuală şi atrăgătoare, în timp ce masculinitatea lui Gosling este aproape înghiţită de replicile şi reacţiile lui oarecum efiminate. Nu, nu mă înţelegeţi greşit, nu era cazul să-l văd caftindu-şi nevasta într-o pasă testosteronizată, însă din perspectiva mea, rolurile par inversate. Şi da, ştiu, la un moment dat până şi soţia îi reproşează soţului că ea ocupă pantalonii în relaţie, aşadar, nimic nou sub soare. Însă, lucrurile sunt exagerate şi veţi vedea şi voi la rândul vostru. “Blue Valentine” este un film trist, pe alocuri depresiv şi chiar n-are nicio rezervă în a arăta cât de străini pot deveni doi oameni, da, doi oameni care se presupunea că (se) iubeau. Ştiu, life sucks.

Vizionaţi trailer:

7 COMENTARII

  1. foarte tare recenzia ta, Mihaela, si foarte la obiect! :)) Mi-a placut mai ales prima parte…Cat despre film, nu ar fi prea multe de zis in plus fata de ceea ce ai spus tu…categoric nu-i un film de vazut de Valentine’s Day, dupa cum ai putea crede…Pe mine m-a cam deprimat si m-a pus putin pe ganduri…eh, bine ca-i doar un film…de vazut, categoric!…:))

  2. “Is this you?” este motto-ul filmului care apare de doua ori destul de evident. Iar rapsunsul oricarui privitor adult al filmului care este intr-o relatie de mai mult de 5 ani este: “Yes, it’s me”. Este povestea tuturor relatiilor care incep frumos, magic, se stabilizeaza uneori fortat, merg ,mai departe rutinier, pana cand apare acel moment in care nu stii daca sa mergi mai departe sau nu. Deaceea si finalul filmului este foarte sugestiv. Pentru ca nu o da nici laie nici balaie, este un open-ended, ca muuulte din povestile noastre reale. Unii iertam, altii nu, unii schimbam, uniora le e prea firca de singuratate, altii sunt responsabili iar altii prefera sa caute “ceva mai bun”.
    Este un film ca un pumn in stomac. Dar il recomand doar celor cu IQ mai mare de 100, care si pot intelege ceva din acest film.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.