“This date isn’t going well. I want to die all over again.”
Warm Bodies este ecranizarea romanului cu acelasi titlul scris de Isaac Marion. Un soi de Romeo şi Julieta unde Romeo e zombi. Julieta rămâne om în caz că aveaţi dubii. Jonathan Levine semnează regia acestei noi chichiţe în materie de filme pentru adolescenţi. Am avut romanţe între muritoare şi vampiri licurici marca Twilight, iubirea a luat cu asalt vrăjitorii în Beautiful Creatures, era doar o chestiune de timp până când aveam şansa să vedem o poveste de dragoste dintre un zombi foarte simţitor şi o duducă săritoare din fire.
În urma unei epidemii îngrozitoare,majoritatea oamenilor sunt transformaţi în zombii însetaţi de sânge. Puţinii supravieţuitori se regrupează în mici comunităţi şi încearcă să se apere de atacurile acestor creaturi. Într-o bună zi, Julie (Teresa Palmer) este salvată de la moarte de R (Nicholas Hoult), zombi de felul lui. Cei doi devin din ce în ce mai apropiaţi iar R constată că afecţiunea reciprocă este tratamentul pentru cei afectaţi de virusul morţilor vii.
Nu mă aşteptam la un film în stilul Walking Dead, nici măcar n-aveam speranţe să se apropie de Zombieland dar doream să nu simt cum îmi este fluturată în faţă o poveste ce împrumută sănătos din atmosfera geek-gothic marca Tim Burton. Warm Bodies se achită cu brio la capitolul împrumut cinematografic iar R este o replică nu foarte reuşită a lui Edward Scissorhands. Dacă privim cu atenţie până şi paloarea cadeverică a feţei şi urmele de zgaibe pe obraz aduc cu machiajul lui Johnny Deep. Să nu credeţi că acest tipar de poveste romanţată este o noutate. În 1993 Bob Balaban propunea publicului My Boyfriend’s Back, o comedie uşoară cu un zombie iubăreţ. Întorcându-ne privirile spre oferta din 2013, Warm Bodies merge de minune atunci când Walking Dead are pauză între episoade.
Mi-a plăcut poate mai mult decât jocul actorilor şi povestea de pe ecran, muzica. John Waite, Bob Dylan, Bruce Sprinsteen şi-au făcut apariţia pe coloana sonoră. Nicholas Hoult s-a străduit să ofere mai mult decăt o serie de gâjâieli şi mormăituri. Sarcasmul este la mare căutare în filmele cu şi despre adolescenţi. Cu tot efortul depus, tânărul actor nu este foarte experimentat iar scenele unde era nevoie de o mimică a feţei mult mai expresivă nu au fost in avantajul său. Teresa Palmer este o nouă Kristen Stewart, spre marele ei noroc cu ceva mai mult talent. Personajul său nu-ţi transmite nimic iar John Malcovich este o prezenţă de genul guest star. Warm Bodies te încântă atâta timp cât nu ai aşteptări prea mari, în rest avem o poveste foarte previzibilă, plină de clişee ce îţi taie apetitul în timpul vizionării.
Vizionați trailer:
[…] si Julie din Warm Bodies imi aduc aminte de Johnny si […]