Eden Lake (2008)

Actori: Kelly Reilly, Michael Fassbender, Tara Ellis, Jack O’Connell, Finn Atkins, Jumayn Hunter

Englezii au umor. Cunoasteti? Umorul ala sec, umorul negru in care ne-mpotmolim la vreo escapada culturala, fie ea just virtuala. Ce ma gandeam eu? Ca-ntr-o dupa-amiaza frumoasa, una limpede si lucida, la marginile unui ceai servit in preajma lui 5’o clock s-au scotocit de noutati. Cine? Creatorii, artistii si ideile. Satui de harnicia lui Harry Potter, vedetismul terifiant al lui Hannibal sau sarea si piperul lui Ms. Bean, au decis sa faca un apel realitatii. Le-a raspuns, le-a dat acordul si au lansat “Eden Lake” ca avant al unei contemporanitati coborite-n Infern. Moralist precum valetul lui Sir John, filmul propune ca experiment un fapt banal, observat din lupa unei pilde apuse: bunatatea si intelegerea fata de aproapele tau.

Nu apar monstri, nu ne confruntam cu  inexplicabilul, ci facem cunostiinta c-un tanar si simpatic cuplu: Kelly si Michael. Din dorinta de a petrece un timp de calitate impreuna, departe de civilizatie, acestia decid sa plece pentr-un weekend, cu cortul la Eden Lake, o rezervatie naturala. Prilej cu care barbatul dorea sa-i faca marea propunere femeii: cea de a-si uni destinele. Ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, o stim cu totii. Ajunsi acolo, baga de seama ca spatiul este imprejmuit si ca locul nu reprezinta tocmai vreun soi de atractie turistica. Insistand, ajung sa se instaleze pe locatia cu pricina, deranjand astfel cu prezenta, un grup de tineri de-ai locului. Acestia nu privesc cu ochi buni cuplul, sfidandu-i inca de la primul contact vizual. Cainele liderului grupului este ucis intr-o incaierare de catre Michael si astfel se declasanseaza intregul cosmar. Gasca, carmuita de furiosul Brett, va face tot posibilul sa transforme excursia celor doi intr-o adevarata vanatoare. Umana.

Ecranizarea nu uimeste prin efecte speciale, gaselnite de necontenit sau replici memorabile, ci prin simplitatea si rapiditatea cu care totul tau poate lua intorsatura fatala/finala. Ridicol si-ntr-o masura asemanatoare meschin, te poti trezi din vanatorul propriei existente, prada ideala. Ne ramane hrana pentru carpe diem? Nu indeajuns de echitabil, cred. Cum ramane istoria liberului arbitru? Alta chestie deranjanta, pana-n culme de insuportabil: imbecilitatea materna. Veti sti despre ce pomenesc, dupa parcurgerea intregii pelicule, strapunse de-un final nedrept. Nu e normal, nu e corect. Pentru ei da, pentru noi nu. Iar pe sfarsit, trebuie sa va asigur ca peripetiile unui grup rebel ce deranjeaza o intreaga comunitate, nu raman povesti, ci realitati ale fiecarui colt de cartier.

Vizionati trailer: