filme tari

Peste 150 de scurt metraje vor fi prezentate la această ediţie a Festivalului Internaţional al Producătorilor de Film Independenţi, aşa a anunţat producătorul evenimentului, Dinu Tănase. Eu am reuşit, până în prezent, să văd 11 dintre acestea, dar numărătoarea continuă. Unele dintre acestea sunt destul de cunoscute, atât în ţară, cât şi în străinătate, iar altele au luat premii importante la festivaluri de gen.

Intru direct în subiect şi vi le prezint pe fiecare în câteva cuvinte.

Alexandra

– scenariul şi regia Radu Jude – prezintă un fragment din viaţa unui fost cuplu, legat printr-o fetiţă de patru ani. Tavi, tatăl de weekend al Alexandrei, face o criză de nervi când descoperă că fetiţa sa nu îi mai spune „tată” şi crede că aşa a fost învăţată de mama sa, fosta lui soţie. Interesantă abordarea şi destul de bună realizarea.

Apa

este un film scris şi regizat de Constantin Popescu, după un roman al lui D.R. Popescu. Acţiunea are loc în iulie 1944 în plin război mondial. Trei militari români rămân blocaţi în câmp deschis, într-un tranşeu, iar în faţa lor se află soldaţi ruşi, într-un alt tranşeu. La mijloc, o fântână, singura sursă de apă pentru militari. Cei trei români sunt interpretaţi de Dragoş Bucur, Andi Vasluianu şi Mihai Constantin. Scurt metraj cu subiect atipic acestor vremuri.

Cronica unei morţi amânate

e pentru amatorii de umor negru. La morgă este adus un bărbat călcat de tramvai. Angajatul de la morgă are alte preocupări înainte de a începe necropsia cum ar fi să mânânce cu poftă o şaorma. Poftă bună ! Mâncarea îi rămâne în gât atunci când mortul revine la viaţă. Scris şi regizat de Andrei Gruzsniczki. Amuzant pe alocuri în ciuda temei.

Faţa galbenă care râde

a câştigat premiul pentru cel mai bun scenariu la concursul organizat de HBO, autor Doru Lupeanu. Abia apoi a devenit film. Am citit scenariul la scurt timp după ce a luat premiul şi mi s-a părut amuzant. După ce am văzut filmul mi s-a părut un pic forţat. Doi părinţi încearcă să vorbească pe mess cu fiul lor aflat în străinătate. Nu e aşa de simplu cum pare. Interpretează Luminiţa Gheorghiu şi Teodor Corba, iar regia îi aparţine lui Constantin Popescu. Se putea şi mai bine.

Joi

– scris şi regizat de Hadrian Marcu. Un film un pic neobişnuit pentru ţara noastră. Interzis minorilor sau pe acolo. Conţine o scenă de sex destul de explicită. E vorba de doi colegi de la o fabrică din Bucureşti care încheie ziua cu o partidă de sex, după care fiecare îşi vede de viaţa lui. Incitant.

Megatron

- cel mai de succes scurtmetraj românesc al ultimilor ani dacă ţinem cont că a luat Palme d’Or-ul anul trecut. Scris şi regizat de Marian Crişan, nu m-a impresionat nici la a doua vizionare (prima a fost acum câteva săptămâni la HBO). Fără o intrigă serioasă, cu un subiect de banal, e un mister cum a reuşit să obţină un premiu atât de important. Un copil de opt ani este dus de mama lui la McDonald’s de ziua lui, cei doi locuind într-un sat la câţiva kilometri de Bucureşti. Plictisitor.

Bricostory

– regizat de Andreea Păduraru. Totul se petrece în Bricostore, acolo unde un cuplu tânăr caută materiale pentru renovarea locuinţei lor, ambii aflându-se în pauză de la muncă şi fiind în criză de timp. În peisaj îşi face apariţia şi un angajat al Bricostore care flirtează cu fata şi este dispus să o ajute. Banal ca să nu spun mai mult.

Nunta lui Oli

– surpriza plăcută a acestui calup de scurtmetraje. E realizat de Tudor Cristian Jurgiu, un regizor tânăr de care sunt convins că vom mai auzi. Un bărbat de Bucureşti se pregăteşte de petrecere. Fiul său se însoară. În America. Dar pentru că trăim într-o societate modernă, el are posibilitatea să vadă nunta prin webcam. Alături de fericitul tată la acest eveniment vor fi şi doi dintre cei mai buni prieteni ai mirelui. Reconfortant.

Renovare

– o altă producţie interesantă, regizată de Paul Negoescu, unul din cei mai promiţători regizori români. Filmul prezintă aceeaşi poveste din trei perspective: a mamei, bunicii şi fiului, pe fondul renovării unui apartament. Atractiv şi bine realizat.

O familie

– scris şi regizat de Emanuel Pârvu. În ciuda numelor importante din distribuţie (Laura Vasiliu, Anca Sigartău, Doru Ana, Radu Gabriel) , filmul e destul de slăbuţ. Totul se petrece la aniversarea unei rude mai vârstă, iar lucrurile scapă de sub control atunci când este anunţată o căsătorie. Film în universul Ştirilor de la ora 5. Se vrea subtil, dar nu prea îi iese.

Înainte şi după 22.12.1989

– scris şi regizat de Andrei Cohn. Înainte de 1989 un arhitect şi soţia sa sunt anchetaţi de securişti fără motiv. După 1989, arhitectul descoperă că la vremuri noi…tot noi. Foştii securişi s-au reconvertit rapid. Idee interesantă din care putea ieşi un film mai bun.