Dacă ar fi să găsesc o descriere potrivită pentru ”Dom Hemingway” aș spune că este o brută de film. Nu te menajează deloc, replicile tăioase te trezesc parcă din beție și te aduc cu picioarele pe pământ. Jude Law începe în forță cu un speech în care nu face decât să-și admire cea mai vânjoasă parte a corpului său, glorificând-o până în la cer și înapoi. Care anume? Penisul.
Dom Hemingway este un celebru spărgător de seifuri, care își ispășește pedeapsa de 12 ani în închisoare și se întoarce la fostul șef interlop pentru a lua înapoi ceea ce îi aparține. Pleacă la drum cu prietenul său cel mai bun, Dickie, însă lucrurile iau o întorsătură neașteptată, iar cu ocazia asta Dom realizează că vrea să-și reîntâlnească fiica, pe care a părăsit-o când era mică.
Cum am mai spus, filmul nu pierde vremea cu menajemente, e sincer, direct, iar în 90 de minute te-a și pus la punct. Jude Law este centrul acțiunii, în jurul său se petrec toate evenimentele și de la el pornește traiectoria filmului. Bazată mai mult pe vorbe decât pe fapte, pelicula nu impresionează prin umorul sec și nici prin situațiile create. Deși pot recunoaște faptul că Jude Law chiar e precum peștele în apă, incredibil de carismatic și vulgar (o ipostază care nu-mi displace), filmul nu excelează în alt capitol, iar fără protagonist nu ar avea chiar nimic de spus. Mădălina Ghenea joacă rolul unei femei fatale, personajul ei schimbă cursul evenimentelor, dar chiar și așa, aspiranta la o serioasă carieră în actorie nu oferă mai mult de 2 replici și o mișcare din cap. Dom Hemingway este o comedie neagră bazată pe situații ce cochetează cu absurdul, iar pe alocuri incorporează și câteva elemente dramatice. Dom Hemingway poate fi un film de văzut doar pentru cei care îl apreciază pe Jude Law și vor să îl vadă în această ipostază dezlănțuită.
Vizionati trailer:
