Capitalism: A Love Story (2009)

In general nu ma apropii prea tare de politica. Risc sa ma enervez si sa ma simt neputincioasa in fata tuturor nedreptatilor de care oricum eram constienta. Dar mi-am luat inima-n dinti si m-am uitat la Capitalism: a love story, chiar daca stiam ca o sa ma apuce indignarea in scaunul de cinema. De fapt, documentarul chiar debuteaza cu un avertisment care m-a atentionat de la bun inceput ca nu o sa imi placa ce urmeaza sa vad.

Capitalism: a love story este regizat si narat de catre Michael Moore. Poate ca sunteti familiari cu alte productii de-ale sale: Sicko, Fahrenheit 9/11, Bowling for Columbine. De data asta, el ne vorbeste despre insasi spiritul american: capitalismul. America suna tentant, mai ales pentru noi, romanii, care credem ca aici e rau. Statele unite conduc lumea. Dar oare mecanismul care a imbogatit americanii este unul fara defecte?

Capitalismul parea un lucru bun la inceput. Prin anii 50, un singur membru al familiei putea sa-i intretina pe toti ceilalti. Slujba tatalui era de ajuns ca familia sa o duca bine, sa isi permita sa plece des in vacanta si sa isi cumpere produse de calitate. Se formase clasa mijlocie. Asa era atunci, acum oamenii sunt nevoiti sa evacueze casele in care au trait toata viata din cauza datoriilor la banci, companii mari dau faliment si muncitorii raman fara slujba. Cum s-a ajuns in cativa ani la aceasta situatie dezastroasa?

Marile corporatii dornice sa se imbogateasca au facut orice ca sa stoarca chiar si ultimul banut de la cetatenii lipsiti de aparare. Chiar asa, Wall Street impreuna cu bancile conduc aceasta lume in care gaura dintre bogati si saraci devine din ce in ce mai mare. Cei care au puterea s-au jucat cu economia pana cand totul s-a dus de rapa. Ce s-a intamplat? Moore s-a dus sa stea de vorba cu victime ale sistemului care au dat declaratii tulburatoare. A inceput cu copiii inchisi in scoli de corectie pentru cele mai nesemnificative fapte, totul pentru a aduce profit celor care au investit in aceste institutii. Au urmat apoi oamenii cu slujbe importante, precum pilotii de avion cu un salariu mai mic decat al unui chelner. Toate acestea in timp ce bancile si companiile de asigurare faceau favoruri pentru cei bogati, micsorandu-le taxele.

Cel mai socant a fost descoperirea fraudei cu asigurarea de viata in companii mari, precum Wall-mart. Companiile primeau sume exorbitante in cazul in care murea unul din angajatii lor, in loc ca banii sa mearga la familiile indurerate. Imaginati-va, un om era mult mai folositor mort decat viu pentru o astfel de corporatie. Cu cat mai tanar, cu atat mai bine.

Dar nu tot documentarul este revoltator. In final oamenii s-au rasculat, au avut loc greve, iar pentru prima data, autoritatiile si politicienii au fost de partea lor. Michael Moore e plin de umor si ironie, in ciuda adevarului trist de care vorbeste. El chiar vine cu o masina blindata la sediul celor mai importante banci, cerand sa se inapoieze banii furati. Finalul documentarului este unul plin de speranta. In tara in care capitalismul a inlocuit democratia, poate ca nu este totul pierdut.