Scurtmetrajele nominalizate la Premiile Academiei Europene au fost proiectate și în acest an în cadrul festivalului NexT într-o atmosferă plăcută (și călduroasă) la Cinema Studio. Timp de căteva ore publicul român a putut viziona cele mai bune filme realizate pe continental nostrum, și deși au fost câteva dezamăgiri notabile, majoritatea a fost la nivelul așteptărilor.
Programul a început cu o producție din Danemarca, numită „Berik”, titlul nefiind de niciun ajutor în identificarea subiectului. Dar încă din primele secunde a reușit să surprindă și să emoționeze. Bazată pe fapte reale, un bărbat din zona Pakistanului, născut în zona radiațiilor nucleare suferă de o malformație care îi acoperă majoritatea feței, neputând să vadă. Într-o zi, printr-o întâmplare trivial el reușește să creeze o legătură cu un copil care vede dincolo de defectele lui fizice. Este exact genul de film pe care vrei să îl vezi într-o asemenea competiție, care te mișcă, te enervează, te face să vezi erorile societății, dar la final îți oferă rezolvarea dorită, și care chiar merită să fie în categoria celor mai bune scurtmetraje europene.
Următoarea peliculă vine din Suedia și se axează pe modul în care violul poate deforma mai multe vieți. În „Little Children, Big Words” putem vedea o confesiune dureroasă a unei profesoare de grădiniță cauzată de o simplă frază rostită de unul dintre elevii săi. Deși are un mesaj puternic, pare totuși incomplete, vrei sp vezi ce se ascunde în spatele dialogului și schimbările prin care trec personajele, dar din păcate, acest lucru nu este posibil. Un potențial mare, dar care nu a fost transpus pe ecran.
Tot o producție suedeză, inspirată din fapte reale, care ne arată cât de superficiali și înfometatți după noutate și senzațional suntem. „Incident By a Bank” arată un jaf nereușit și reacțiile celor prezenți în fața băncii, care în loc să cheme poliția preferă să filmeze întregul incident, ca după să comenteze că imaginile nu au cea mai bună calitate. Mișcările mici ale camerei ajută, dar poate deveni plictisitor pe alocuri, ceea ce este puțin alarmant la un film de doar 12 minute.
„Derby” este un film românesc care arată o luptă aego-urilor masculine la o simplă cină în familie. Mircea este speriat că noul prieten al fetei sale se află în camera acesteia, cu ușa închisă, iar în momentul în care aceștia ies începe să îl provoace pe tânăr, rezultând într-o discuție contradictorie despre fotbal. Nu este extraordinary, dar în mod clar mai bun decât cealaltă peliculă românească „Apele tac”.
„Jessi”….oh, Jessi. Pelicula care mie mi s-a părut o pierdere de 31 de minute din timpul publicului, care îți spunea de la bun început despre ce e vorba, dar care totuși a preferat să întindă acțiunea până la un punct insuportabil. Povestea unei fete care are mama în închisoare și care decide să fugă la fosta casă de la mătușa ei este cel mult spus plictisitoare. Da, prezintă o situație socială dificlă și care este tot mai des întâlnită, dar modul în care este expus subiectul îi ia din dramatism și îl înlocuiește cu exasperare.
Vrei sa afli cum să realizezi un jaf? Nu din acest film. Deși este vorba despre o bandă de hoți profesionistă, cu o tradiție de zeci de ani, în „The Wolves” vei vedea doar imagini cu mașini, cu faruri în ceața, și cu oameni mascați care conduc prin oraș, toate acompaniate de un monolog al unui presupus prieten al grupului. Are câteva imagini bune și pot înțelege de ce a fost nominalizat, dar se putea mai mult. Momentele narate sunt cu adevărat interesante, doar că sunt prea puține.
„The Unliving” este o peliculă ce prezintă o lume post-apocaliptică, unde zombie sunt folosiți pentru muncile de jos pentru a susține o societate izolată, dar în continuă creștere. Persoanele care nu sunt infectate fac parte din aceeași industrie, fie vânează zombie, le fac lobotomii, îi educă sau vorbesc încontinuu despre ei. Acțiunea se complică în momentul în care unul dintre asistenții din laborator o descoperă pe propria mamă, fiind infectată și decide să o salveze, în ciuda insistențelor prietenei sale de a scăpa de ea. Un film care sfidează așteptările și care este o gură de aer proaspăt într-o eră cinematografică unde pare să nu se mai facă nimic nou sau original, dar care nu este totuși extraordinar.
V-ați săturat de filme care vorbesc despre perioadă comunistă și revoluție? Industria cinematografică românească pare însă îndrăgostită de această perioadă și continuă să scoată pe bandă rulantă pelicule cu acest subiect. „Apele tac” nu face excepție, are un final previzibil și simți că l-ai mai văzut de cel puțin 5 ori, dar cu alte personaje. Mă întreb de ce nu se concentrează cineva și pe alte epoci din istoria noastră vastă, cum s-a întâmplat cu „Restul e tăcere”, și continuă să ne arate peisaje gri monotone.
„Paparazzi” transformă în niște fiare sociale persoanele care au această slujbă, după care îi umanizează treptat. Filmând un paparazzo profesionist care încearcă să îi facă poză lui Polanski și care este într-o continuă misiune de a afla noul subiect senzațional, regizorul polonez contracarează această imagine cu povești emoționale din viața personajului principal, care îl fac să pară vulnerabil și cu o notă morală vizibilă.
„Sundays” este un amalgam de fragmente din viețile mai multor personaje, într-o duminică obișnuită. Acțiunile lor variază de la un curs de dans la ignorarea plâsetelor unui copil mic. Dar o scenă emoționează, ce curprinde o bătrână care nu se poate ridica de jos și nepotul ei care stă în pat, fără să știe ce se întâmplă în propria casă. Aceasta este singura secvență care merită menționată, dar salvează filmul.
O producție spaniolă care a putut fi vizionată și în cadrul Bucharest International Experimental Film Festival, „The Great Race” pornește de o premisă absurdă pentru a caracteriza superficialitatea umană în forma ei pură. Scurt, la obiect, transmite mesajul și, după cum am putut observa, face publicul să rîdă zgomtos pe alocuri. Misiune îndeplinită.
