Sunã ciudat, ştiu. Dar titlul credeţi-mã cã se leagã, cel puţin în mintea mea, oarecum pierdutã. Pe unde? Pe strãduţele din Cluj, pe asfaltul tare şi rãcoros al ploii ce-l abundã, pe la Cinema Republica, pe scaunul de cinematograf, şi.. totuşi, iniţial am pierdut ecusonul de la badge. Nu mã întrebaţi cum şi de ce, întrebaţi-mã dacã am rezolvat chestiunea. DA! (mulţumesc Florin şi fetelor amabile de la biroul de acreditãri). Am mai pierdut ceva, dar este prea jenant s-o zic, serios. Vã las sã ghiciţi! Astfel, dacã în articolul anterior vã povesteam despre impactul vizual suferit de Cluj pentru bunãstarea publicitarã a TIFF-ului, acum vã prezint o frânturã şi din camera de hotel în care sunt cazatã, TIFF-uitã şi ea pânã-n pânzele albe:
O hartã umblatã prin lume:
Nişte hârtii umblate şi ele, ba mai mult, hârtii care beneficiazã şi de notiţe de-ale mele. Ce vreţi, dacã mintea/memoria îmi joaca feste?
Trebuia sã prezint şi badge-ul buclucaş. Se cerea o nevoie specialã pentru acesta, clar?
În articolul urmãtor aflaţi despre cum am ajuns eu sã vad “Lemon Tree”/Livada de Lãmâi şi cum era sã-şi piardã judecata şi personajul central din pelicula israelianã.
