I spit on your grave (2010)

0

“She’s just an innocent girl!”

Cuvântul care ar descrie cel mai bine filmul în discuție, este revoltător. Nu neapărat în sensul negativ, cât într-o măsură ce susține brutalitate și violenţă necenzurate, laolaltă cu abuzuri deloc ușor de privit. Fără a fi văzut varianta originală din 1978 (declarat cel mai ridicol film violent), m-am încumetat să dau play remakeului care, deși cu oarecare reticență, avansa destul de repede în subiect. Inițial este interesant, devine violent și se termină brusc. O să regăsiți asemănări între “The Last House on the Left” și oarecum din “Saw” (spre final), așa că dacă v-au plăcut cele două menționate, puteți urmări și “I spit on your grave”, fără a risca insomnii.

Tânăra scriitoare Jennifer Mills (Sarah Butler) se retrage la o cabană izolată din munți cu scopul de a se relaxa și pentru a găsi sclipirea necesară în a-și termina al doilea roman. Căsuțele astea izolate m-au speriat dintotdeauna, așa că nu caut circumstanțe atenuante protagonistei, pentru că sincer nu știu ce a gândit când a luat decizia de a se afișa în costum de baie sau de a flirta cu tânărul ușor instabil de la benzinărie. Unde mai pui că anunța mai pe toată lumea că va stă singură? Din trailer vă puteți da seama ce urmează, așa că nu spun decât că Jennifer va primi vizita a patru huligani, care o vor supune unor abuzuri psihice și fizice, greu de digerat și de un spectator avizat. Când pare că totul s-a terminat, începe a doua parte a filmului, astfel că Jennifer caută să se răzbune pe cei care o cred dispărută sau în cel mai fericit caz, moartă. Mi-aș fi dorit să se contureze mai bine jocul psihologic de după, însă sunt rezonabile și secvențele derulate. Preferabil de asemenea ar fi fost și să se ofere anumite explicații privind supraviețuirea protagonistei, nu pentru că mi-e greu să asimilez conceptul în ideea că există pur și simplu, ci mai mult pentru că ar fi dat o notă mai favorabilă peliculei.

Nu-i condamn pe cei care resping filmul și îl neagă fără a-l plăcea. Cel mai confortabil ar fi să urmăriți un film de după amiază la televizor. Nu spun că o să fiți zguduiți de imagini, însă mai mult ca sigur, indignarea se va împleti cu frustrarea și starea de la final va denota irascibilitate. Scenele de viol distribuie cele mai respingătoare momente și au o durată destul de mare. Sincer, aș fi vrut să se fi pus mai mult accent pe planul de răzbunare. Multe lacune scriptice au scăzut și mai mult din consistență ce deja era inferioară în context. Se insistă mult pe unele replici ce reproduc viceversa traumele evenimentelor anterioare, devenind jenante uneori. Un thriller ce alunecă pe o pantă periculoasă, face rabat de la morală și devine nu tocmai o recomandare făcută cu cea mai mare încredere.

Vizionați trailer: