filme tari

După o pauză mai lungă decât m-am aşteptat, pe care am fost nevoită să o iau, revin în atenţia voastră cu un thriller care reuşeşte să îmi depăşească aşteptările şi să-şi merite, într-o proporţie mică dar suficientă, locul pe filmetari. Fiind un remake al peliculei cu acelaşi nume, apărute în anul 1972, “Ultima casă pe stânga” mi-a adus aminte de genul acela de filme pe care le urmăream când eram mică împreună cu parinţii mei, de la 8 seara pana la 10, şi pe care le uitam a doua zi. Genul acela de filme care reuşeau să te introducă foarte uşor într-o stare de suspans şi care o făceau pe mama să exclame uneori “Vai, ce bleagă e!” sau “Gata! Acum sigur nu mai scapă!”. Chiar dacă are destul de multe clişee (cum ar fi faza cu casa din mijlocul pădurii, cu furtuna sau cu întreruperea energiei electrice) iar în unele momente acţiunea este destul de previzibilă, mi-a plăcut modul în care a fost pus în scenă precum şi doza de credibilitate, de realism de care dă dovadă. Un alt avantaj l-ar reprezenta şi contextul în care a apărut acest film. Genul acesta de thrillere, dramatice, şocante, ce se vor a fi inspirate din viaţa reală au cam dispărut în ultima perioadă sau cel puţin asta este impresia mea. Astfel, unii dintre voi s-ar putea să constataţi că cele 110 minute pierdute au meritat, şi asta nu pentru că filmul ar fi vreo capodoperă cinematografică, ci pentru că reuşeşte să te transpună într-o stare de transă.

Pentru că există riscul de a strica totul, am să încerc să rezum în câteva rânduri, fără a da prea multe detalii, întâmplările din film. Mari (Sara Paxton) pleacă împreună cu părinţii să îşi petreacă câteva zile la casa de la ţară. Ajunsă acolo, Mari şi prietena ei, Paige, sunt luate drept ostatice de către o bandă de criminali ce erau căutaţi de poliţie. În încercarea de a scăpa, Mari provoacă un accident de maşină, fără însă ca cineva să fie omorât. Interesant este ce se întâmplă după acest accident pentru că, rămaşi fără mijloc de transport, criminalii trebuie să găsească o cale să se descurce. Am văzut acest film fără să citesc nimic despre el cu excepţia câtorva păreri care îl recomandau. De aceea nu am inclus în această recenzie nimic care să vă permită să anticipaţi cum se va desfăşura filmul.

Un ultim lucru pe care l-aş putea adăuga ţine de trăirile pe care ţi le transmite pelicula. Doar ştiţi că mă obsedează această chestiune şi îmi place să o aduc în discuţie ori de câte ori este posibil. Deci, dincolo de faptul că are capacitatea de a te menţine atent pe tot parcursul lui, filmul are unele scene care îţi pot provoca un anumit tip de repulsie, amestecată cu furie, milă sau dreptate. Scena violului este un exemplu bun în acest sens pentru că mi s-a părut cea mai … adevărată, să zicem, de acest gen pe care am văzut-o până acum.

Vizionati trailer: