filme tari

Si acum puteti rade linistiti de mine. “The Spy Next Door” este primul meu film din 2010, iar alegerea s-a dovedit a fi una oarecum catastrofala. Zau, ce puteam spera sa vad intr-un film cu si despre spioni, in timp ce spionul-senior este urmarit de personalitatea lui Jackie Chan? Nu am nimic cu omul, doar ca, haideti sa fim seriosi, perioada lui de glorie si-a pus obloanele de ceva timp. S-a calmat, a tras aer in piept si a revenit mai putin periculos de aceasta data, in filmele destinate vizualizarii in familie. Brian Levant, regizorul, incearca sa miste, dar incearca in zadar. Pe langa prestatiile pustanilor din cele trei roluri (aproape) de principale, Madeline Carroll, Will Shadley si Alina Foley ce salveaza oarecum situatia prin interventiile lor mai mult sau mai putin amuzante, pentru adulti, nici macar sarmul si viteza lui Chan nu functioneaza. Daca este pacat? Ba bine ca nu, vine o vreme cand muschii si vigoarea cedeaza, lasand in urma o experienta banoasa si o notorietate de invidiat. Si pentru ca am epuizat aspectele tehnice ale lui “The Spy Next Door”, propun sa trecem si la subiect:

Bob Ho (Jackie Chan) este vecinul amabil al unei mame singure. Nu se rezuma doar la amabilitati, caci femeia, Gillian, ii este iubita acestuia. Asta desi cei trei copii ai individei, Farren, Ian si Nora nu-l suporta pe Bob datorita faptului ca acesta afiseaza un look invechit si pare plamadit dintr-un aluat moale. Nimic mai gresit, Bob este cel mai bun agent secret al celor de CIA si datorita statutului sau, foloseste imaginea de naiv pentru a-si proteja identitatea. Si totul merge bine pana cand rusii vor sa devina o putere mondiala, neavand nicio tragere in a face totul pentru a-si dobandi superioritatea. Intre timp, Gillian este nevoita sa plece intr-o scurta calatorie, iar Bob ii propune sa-l lase in calitate de babysitter cu cei mici din familie. Si totul pare a decurge de minune in casa in lipsa mamei, daca rusii mai-sus amintiti nu si-ar fi facut aparitia pe neprevazute in casa americanilor.

Previzibil, cliseatic, plictisitor! Tocmai l-am imbogatit pe spionul din vecini cu 3 adjective demne de luat in seama. Bine, asta daca nu doresti sa-ti calmezi pustii intr-o duminica agitata, nu te astepta la cine stie ce capodopera cinematografica. De fapt, termenul de capodopera este folosit total pe nedrept, iar cinematografia tace. Ce ramane totusi acceptabil de vizionat? Pai, simplu: prestatiile si replicile pustilor. Cel putin, aia mica are niste interventii criminale, va spun! Daca ai nepotei mici si dragi, odrasle de obosit si adulti de relaxat, ti-l recomand! Nu-i blamati totusi pe adultii care nu vor gusta recomandarea voastra!

Vizionati trailer: