filme tari

Am comemorat recent 70 de ani de la debutul celui de-Al Doilea Război Mondial. Există oameni care se întreabă cum au fost posibile atrocităţile dintre 1939-1945, cum a fost posibilă naşterea şi dezvoltarea nazismului în Europa Occidentală. Unul din cele mai bune filme despre acea perioadă este The Great Dictator, scris şi regizat de Charlie Chaplin. Meritul marelui artist este că a fost printre primii care au atras atenţia asupra pericolului pe care îl reprezintă Adolf Hitler şi nazismul. Filmările au început în 1937, atunci când Hitler & Co. erau priviţi mai mult ca o curiozitate decât ca un pericol real şi au durat aroape doi ani, producţia fiind lansată în 1940 când nazismul era la început. Un amănunt deosebit de interesant: The Great Dictator este singurul film despre nazism care a fost văzut de Hitler. Din păcate, istoria nu a reţinut şi reacţia dictatorului.

Ar fi fost interesant de aflat dacă avea măcar umor…

Charlie Chaplin se află aici în dublu rol: el este atât Adenoid Hynkel, dictatorul Tomaniei, dar şi un bărbier evreu, prigonit de nazişti. Lui i-a venit această idee după ce a aflat că există o persoană care seamănă mult cu Hitler. Chaplin nu-l cruţă deloc pe temutul dictator: îl ia peste picior în nenumărate gaguri şi îl minimalizează prin diverse gesturi stupide. Pe lângă scena faimoasă în care dictatorul se joacă cu globul pământesc, mai există o secvenţă antologică cu Hynkel şi Napaloni, dictatorul Bacteriei. La final, are loc transformarea aşteptată: bărbierul este confundat cu Hynkel, iar dictatorul este dus în lagăr. Filmul are momente comice, dar ar fi o greşeală să-l catalogăm numai o comedie, având în vedere fie şi numai discursul final.

The Great Dictator a avut un destin interesant. Aşa cum era de aşteptat, Hitler a interzis acest film în Germania şi în toate ţările pe care le cucerise. Totuşi, el nu şi-a putut reprima curiozitatea şi a văzut filmul într-o proiecţie privată. Ciudăţeniile nu se opresc aici. În Italia, toate scenele în care apărea nevasta lui Napaloni au fost scoase din film din respect pentru soţia lui Benito Mussolini. Versiunea completă a putut fi văzută de-abia în 2002. În Spania a fost interzis până în 1975 când a murit Franco. Nu am informaţii certe despre soarta acestui film în România, dar nu cred că a putut fi văzut  înainte de 1990.

The Great Dictator reprezintă totodată şi primul film cu sunet al lui Charlie Chaplin. Poate că marele artist s-a aflat în situaţia copilului care a început să vorbească de-abia la vârsta de 5 ani, iar la mirarea părinţilor că a tăcut până atunci, el a răspuns că până în acel moment nu a avut nimic important de spus.

Vizionaţi trailer: