Xavier Dolan este un Sergiu Nicolaescu al cinematografiei din Canada. Nu mă refer aici la vârstă, dimpotrivă, ci la faptul că este dezvoltat în mai multe direcții. Scrie scenarii, regizează și joacă în filmele sale. La numai 22 de ani, Dolan se laudă deja cu două filme lansate. Primul, J’ai tué ma mère/ I killed my mother, a făcut turul festivalurilor internaționale, primind distincții cam peste tot pe unde a participat. Cel de-al doilea – Heartbeats (Les amours imaginaires)– a avut o nominalizare anul trecut la Cannes, în secțiunea Un Certain Regard. Ambele sunt scrise și regizate de Dolan, iar tot el interpretează partituri principale în cele două producții. Pentru anul viitor este programată lansarea celui de-al treilea lungmetraj al său, Laurence Anyways, iar Xavier Dolan nu face parte din distribuție.
Povestea este una cât se poate de simplă. Doi foarte buni prieteni, Francis (Xavier Dolan) și Marie (Monia Chokri) îl întâlnesc la o petrecere pe Nicolas (Niels Schneider). Cei doi se simt atrași de acest tânăr și încearcă să-l cucerească. Numai că toate întâlnirile sunt în trei, iar Nicolas nu dă semne că ar prefera pe unul în detrimentul celuilalt. Atunci între Francis și Marie se duce o luptă pentru a-l impresiona pe Nicolas, fiecare cu atuurile sale, de la a îi cumpăra un cadou scump de ziua lui până la a îi dărui postere rare cu actrița lui preferată. Practic, întrega existență a lui Francis și Marie se duce în jurul lui Nicolas, iar cei doi încep să se antipatizeze, prietenia lor începând să se stingă treptat. Personajele au în comun și faptul că sunt pasionate de perioada anilor 50-60. Astfel, Francis se tunde ca James Dean, Marie se îmbracă în costume elegante așa cum purtau femeile acum 50 de ani, iar Francis este fascinat de Audrey Hepburn.
M-au impresionat la acest film cadrele în slow-motion care arată pregătirea celor doi pentru întâlnire și toate gesturile aparent neînsemnate, dar care reușesc să transmită extraordinar tensiunea dintre ei. Totul este condimentat cu varianta în limba italiană a celebrului Bang, Bang, (care deschide Kill Bill, în interpretarea lui Nancy Sinatra), cântat de faimoasa Dalida. Combinația este excepțională, iar aici puteți urmări secvența respectivă. (Nu vă faceți griji, nu vă dezvăluie nimic din poveste, în caz că vreți să vedeți tot filmul). Xavier Dolan a ținut să-i aducă un omagiu lui Bernardo Bertolucci așa în finalul filmului, chiar în ultima scenă își face apariția pentru câteva secunde actorul Louis Garrel, unul dintre eroii principali din The Dreamers.
Vizionați trailer:
Dacă citeai mai atent și mai mult de prima propoziție, vedeai la ce mă refer atunci când îi asemănam pe Dolan cu Nicolaescu.
@Florin: Cum adica nu vor citi? Asta e o recenzie scrisa care…trebuie citita! Un text nu se citeste selectiv…
@Cinefilul: Super film! Habar n-aveam ca Francis este chiar regizorul filmului. Sunt extrem de impresionata ca un tip de varsta mea a regizat doua filme de exceptie.