filme tari

Oh, man, suntem din nou în Irak, suntem din nou în război. Și abia ce ne mai relaxasem puțin cu tot felul de filmulețe romantice (Remember Me sau Leap Year) și începusem să ne placă să ne speriem cu horroruri, mai mult sau mai puțin reușite (Daybreakers sau Legion). Așadar, iată că Paul Greengrass (creatorul lui Bourne) și Matt Damon ne-a adus, din nou, în război. Dar acesta nu este războiul Katherinei Bigelow, care nu-și punea nicio întrebare, ci observa doar efectele sale, acesta este războiul întregii națiuni americane, care încearcă să-și explice motivele pentru care a fost nevoie de ei într-o regiune care nu i-a iubit niciodată.

Matt Damon interpretează un ofițer al armatei americane, pe nume Roy Miller, a cărui echipă este trimisă de mai multe ori în diferite locuri suspectate că ar adăposti celebrele arme de distrugere în masă ale irakienilor. Însă, de fiecare dată, îi întâmpină o surpriză: nu găsesc absolut nimic, nici măcar după ce sunt nevoiți să sape mai multe gropi în pământ. Astfel că motivele ar fi suficiente, cred, ca Miller să înceapă să se întrebe despre veridicitatea surselor celor care-i trimit în respectivele locuri.
Așadar, în primele 40 de minute nu avem parte decât de țipete, împușcături și niște imagini atât de zgâlțâite încât l-aș fi strâns de gât pe Greengrass dacă-ar fi fost lângă mine. Abia apoi începe să ni se contureze firul poveștii.

Paul Greengrass (din postura de regizor) și Brian Helgeland (ca scenarist) au aici o atitudine despre războiul din Irak pe care nu-mi amintesc să o mai fi întâlnit în vreun alt film american. Ni se spune că toată tâmpenia cu așa-zisele arme de distrugere în masă pe care le-ar avea irakienii nu sunt decât niște invenții ale celor de la putere. Iar când Miller începe să bănuiască acest lucru și îl ia la întrebări pe oficialul american Clark Poundstone (Greg Kinnear), un reprezentant al CIA, Martin Brown (Brendan Gleeson), vine să-i confirme că are dreptate. În plus, se întâlnește, accidental, și cu o reporteră a The Wall Street Journal, Lawrie Dayne (Amy Ryan), care a scris despre sursele lui Poundstone, însă când vine vorba despre existența armelor de distrugere în masă, aceasta recunoaște că așa ceva nu ar exista.
Mai departe, cred că-ți poți imagina și singur(ă) ce urmează să se întâmple: Miller va încerca împreună cu Freddy (Khalid Abdalla) – un localnic care îl ajută pe Miller să se înțeleagă cu localnicii – să dezvăluie acest lucru și, pentru că suntem la Hollywood, chiar va reuși.

Green Zone este un film clar despre război. Nu se joacă de-a psihologul, încercând să transmită, subtil, anumite mesaje. De fapt, numai de subtilitate nu e vorba aici. Adaptat după cartea scrisă de către Rajiv Chandrasekaran, Imperial Life in the Emerald City: Inside Iraq’s Green Zone, filmul lui Paul Greengrass ne spune clar și răspicat că acele arme de distrugere în masă irakiene invocate prin mai toate jurnalele de știri nu au fost decât simple invenții ale oficialităților americane, un pretext pentru venirea în Irak. Iar replica de la final a lui Freddy cred că rezumă cel mai bine întreaga poveste a filmului: “It’s not your choice to decide what’s going on here!”