filme tari

Pe “Crazy Heart” este dificil sa nu-l indragesti. De fapt, sufletul acestei pelicule, propriu si metaforic, este chiar Jeff Bridges, intr-un rol mare, intr-un rol dificil, dar de care se ataseaza atat de tare, incat la sfarsit vei putea sa i-l adjudeci pe Bad Blake, personajul pentru care Bridges a (in)cantat audienta. Chiar asa, cine i-ar fi vazut pe Jeff Bridges si Colin Farrell cantand impreuna? Si, nu orice, ci chiar genul country. Curios este ca cei doi o fac chiar foarte bine si reusesc sa te convinga! Da, Colin Farrell face parte si el din distributie, si pentru mine personal, a fost o reala surpriza caci din ipostaza dura si ingenioasa pe care acesta o infatiseaza, pentru personajul lui Tommy Sweet nu-i raman decat pletele si-o chitara fermecata. Si chiar daca rolul sau nu este unul semnificativ, sunt sanse mici sa treaca cu vederea. Revenind la impactul lui “Crazy Heart” asupra criticilor si publicului, se pare ca filmul a fost bine primit, adunand pentru inceput 13 premii si 13 nominalizari, printre care doua la Globurile de Aur editia 2010 si 3 nominalizari pentru statuetele Oscar. Desi suportul muzical nu a fost tocmai unul pe gustul meu, povestea si prestatiile il ajuta sa-si depaseasca fontul oarecum demodat si sa starneasca chiar si admiratia celor mai tineri. Nu interpretati gresit vorbele mele, dar stim ca genul country a pierdut destul de mult din adeptii sai in ultimii ani.

Faima si succesul de altadata ale lui Bad Blake s-au diminuat odata cu trecerea timpului si a stilului de viata dezordonat al acestuia. Cantaretul de contry, ce reusise cu multa vreme in urma sa adune sali intregi la spectacole, sa vanda mii de albume si sa fie inconjurat de fani, se trezeste in ipostaza de a canta in diverse baruri pe sume infirme, de a fi presat de casa de discuri sa scoata melodii noi pentru a se relansa si se “mentine” consumand cantitati considerabile de alcool. Nu este singur in bransa sa, ci este surclasat de mai-tanarul sau coleg, Tommy Sweet, individ pe care insusi Blake l-a ajutat si l-a invatat tot ceea ce stie. Intr-unul dintre recitalurile pe care Blake le are de sustinut in New Mexico, intr-un cadru restrans, printr-o conjuctura favorabila lui o va cunoaste pe Jean. Jean este o frumoasa jurnalista ce ii propune omului nostru un interviu cu si despre cariera sa de muzician. Intre cei doi la scurt timp se naste o legatura speciala, iar Blake il cunoaste si pe Buddy, fiul femeii. Desi calatoriile si concertele pe care le are de sustinut il conduc intotdeauna pe drumuri, barbatul va incerca sa tina legatura cu noua sa “familie” din Texas.

Pentru un moment, m-am temut ca si “Crazy Heart” va suferi acelasi model de traiectorie ca si in cazul lui “Up in the Air”. Desi subiectul si modul in care cele doua filme sunt prezentate sunt diametral opuse, dupa vizionare imi veti da oarecum dreptate, recunoscand acel element comun. Pe Jeff Bridges il prinde de minune acest rol, aproape c-ai fi tentat sa crezi ca tipul s-a nascut alaturi de chitara si dubita lui rablagita, iar Colin Farrell se achita si el generos de rol, lasand totusi o urma de indoiala personajului sau: recunoscator, parsiv sau superficial? Maggie Gyllenhaal este de asemenea o actrita incredibil de expresiva, reusind sa-i contureze prezentei feminine a filmului un portret sincer, transparent si verosimil. Asa ca, dragi vizitatori, nostalgici ori ba (dupa cowboys si country), mari si mici, “Crazy Heart” este o alegere buna pentru voi. Si, sa nu uit, ramane sa vedem si daca cei de la Oscar vor aprecia prestatia lui Jeff Bridges, caci sanse chiar sunt.

Vizionati trailer: