filme tari

Actori: Dragoş Bucur, Ioan Stoica, Vlad Ivanov, Irina Săulescu

Corneliu Porumboiu păstrează în Poliţist, adjectiv acelaşi stil din scurtmetrajele sale şi din primul lungmetraj (A fost sau n-a fost). Pentru regizorul vasluian cea mai importantă este povestea, iar el utilizează mijloacele minime pentru a o pune cât mai bine în valoare. La Porumboiu camera nu se mişcă, aşa cum fac mulţi colegi de generaţie, ea rămâne undeva fixă, înregistrând ca un martor tăcut faptele aşa cum au fost, fără prea multe înflorituri tehnice. Stilul minimalist este cel în care se simte bine Porumboiu şi cel care îi dă posibilitatea să-şi realizeze cel mai bine poveştile. Pe lângă faptul că are talent şi la scris, Porumboiu fiind şi scenaristul propriilor producţii, el are meritul de a alege perfect actorii pentru rolurile sale. Talentul său este cu atât mai mare cu cât nu merge pe cărări bătătorite, ci lansează sau relansează pe marele ecran nume mai puţin cunoscute ale cinematografiei româneşti. Dacă în scurt metrajele sale ni l-a prezentat pe Ion Săpdaru, în A fost sau n-a fost îi aduce în atenţia publicului pe Teodor Corban şi Mircea Andreescu, iar în Poliţist, adjectiv îi permite debutul absolut într-un film lui Ioan Stoica, actor la teatrul din Târgu Jiu.

Cristi, interpretat de Dragoş Bucur, este un poliţist care se ocupă de un caz legat de traficul şi consumul de droguri. El urmăreşte un elev de liceu bănuit că vinde haşiş colegilor de clasă şi prietenilor. Băiatul a fost turnat chiar de un prieten, dar poliţistul nu găseşte dovezi într-o săptămână de anchetă că liceanul ar face şi trafic de droguri, el fiind doar un consumator de haşiş, alături de cel care l-a denunţat şi o colegă. Cristi doreşte să continue ancheta şi să afle de unde vin drogurile de fapt şi nu vrea prinderea tânărului. Poliţistul ştie că liceanul face o greşeală, dar nu vrea ca el să fie pedepsit cu ani de închisoare. Cristi bănuieşte că legislaţia privind drogurile în ţara noastră se va schimba, aceasta urmând să nu-i mai pedepsească pe cei care consumă drogurile uşoare, printre care se află şi haşişul. Aşadar, el nu vrea să organizeze flagrantului, dar şeful său refuză să audă acest lucru şi îi pregăteşte o demonstraţie absolut originală.

Filmul nu are vreun ritm deosebit, ba chiar sunt multe secvenţe destul de lungi care nu conţin dialog. Dar aceste momente aparent moarte, în care ni pare că nu se întâmplă nimic, sunt sparte de clipe antologice şi de dialoguri savuroase. Pe lângă scena finală, una memorabilă prin ingeniozitatea ei, Poliţist, adjectiv, mai conţine un dialog amuzant despre…tenis cu piciorul şi o analiză pe textul piesei Nu te părăsesc, iubire, interpretată de Mirabela Dauer în care aflăm ce semnificaţii pot avea au versurile „Ce-ar fi marea fără soare/Ce-ar fi câmpul fără floare”. De neratat.

Câteva rânduri şi despre actorii care dau viaţă personajelor importante din Poliţist, adjectiv. Dragoş Bucur interpretează rolul poliţistului măcinat de îndoieli, care se nu prea se exteriorizează şi din acest motiv e încruntat cam tot filmul. Şi vorbeşte rar, dar când vorbeşte se simte, cuvintele sale au greutate. Colegul său de birou este Nelu, interpretat de Ioan Stoica, un poliţist cam delăsător şi mucalit. Şeful celor doi este interpretat de Vlad Ivanov, devenit cunoscut cu rolul din 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile. Ivanov este sever, dar corect şi ţine să-şi impună punctul de vedere într-un mod mai original, demostraţia sa din finalul filmului fiind un argument în acest sens. Chiar dacă apare puţin, rolul său dă greutate întregii producţii.

Dacă nu v-am convins cu argumentele până acum, vă spun încă o dată, nu rataţi Poliţist, adjectiv.

Vizionati trailer: