filme tari

Este primul film al lui Nae Caranfil. Apare într-o perioadă de mari frâmântări cinematografice, în care cei mai mulţi dintre regizorii consacraţi se scutură de jugul cenzurii de partid şi de stat şi fac ce nu au putut face înainte de 1989. Efectul este contrar aşteptărilor: în loc să avem producţii de calitate, totul cade în derizoriu, îşi fac loc tuşele groase, înjurături peste înjurături, nuditate mai mult sau mai puţin forţată care treptat, treptat vor îndepărta spectatorul de filmele româneşti pentru o lungă perioadă de timp. Apărut într-un asemenea context, E pericoloso sporgersi a trecut aproape neobservat, cel puţin în ţară. Poate că ar fi rămas multă vreme aşa dacă realizatorul său, Nae Caranfil, nu ar fi „recidivat”: Asfalt Tango, Filantropica, Restul e tăcere. Din aceste motive, unii s-au întors la „origini” şi au vrut să vadă cum arată debutul său. Şi au avut o surpriză:  E pericoloso sporgersi arată bine de tot. Arată atât de bine că dacă ar fi fost lansat în anii 2000 probabil ar fi fost premiat la Cannes.

Secvenţă din film

Acţiunea are loc în ultimii ani ai comunismului în România. Filmul este format din trei poveşti care se întretaie: Eleva, Actorul şi Soldatul (orice asemănare cu Short Cuts şi Pulp Fiction este întâmplătoare, producţia lui Altman fiind lansată în 1993, iar cea a lui Tarantino un an mai târziu). Cristina este o elevă din oraş de provincie, aflată în ultimul an de liceu, care şi-ar dori să devină actriţă. Ea are o relaţie cu un militar în termen, care o mai ajută cu temele la matematică, sperând, în zadar, la mai mult de un sărut din partea adolescentei.  Deşi are principii solide de viaţă: „fac dragoste doar când sunt logodită”, fata cedează din prima unui actor „care trece prin viaţă deschiat la şliţ” (vorba unui personaj), aflat în turneu în oraşul fetei.

Dino, actorul respectiv, nu mai simte nici o plăcere urcând pe scenă, s-a săturat de rolurile mici, vrea să fie respectat pentru ceea ce face, dar ştie că în ţară nu va fi tratat vreodată corect. Îşi face treaba doar pentru bani, iar restul timpului şi-l petrece cu băutură şi femei. Mai este recunoscut şi pentru micile farse pe care le mai face colegilor de teatru, dar toate acestea se vor întoarce împotriva lui.

Horaţiu este genul de militar în termen pentru care armata este o corvoadă. Timid, neîndemânatic, bătaia de joc a unităţii, el este omul nepotrivit la locul şi mai nepotrivit. Respectul său în rândul colegilor săi creşte atunci când aceştia află de legătura lui cu Cristina, dar în ciuda eforturilor depuse nu reuşeşte să ducă relaţia către finalitatea dorită. Totuşi, el este dispus să o ierte pe fată pentru aventura cu Dino.

Secvenţă din film

Filmul are foarte multe nuanţe, e subtil şi surprinde foarte bine cenuşiul acelei epoci. Din acest punct de vedere, este cel mai bun film românesc făcut despre comunism, după 1989, se-nţelege. Fiecare personaj nu e ceea ce pare la prima vedere, are mai multe faţete, care ni se dezvăluie pe rând. Interesant este că interacţiunile dintre personajele principale îi determină pe eroii noştri să ia decizii care le schimbă destinul aproape radical. Fiecare îl schimbă pe celălalt, îi dă un impuls să facă cu adevărat ceea ce îşi doreşte, iar până atunci nu avea determinarea sau curajul să pună în practică.

În final, o scurtă explicaţie pentru cei mai tineri cititori. E pericoloso sporgersi era un mesaj care apărea pe vagoanele mai vechi ale CFR-ului (nu ştiu dacă există şi pe cele noi) şi care îi sfătuia pe călători să nu se aplece pe pe geam, în exterior. Astfel, titlul filmului ar putea fi unul metaforic, dar şi unul care sugerează că trenurile şi gările au rol important în viaţa eroilor principali (dacă veţi vedea filmul veţi înţelege mai bine).

Secvenţă din film: