Django Unchained (2012)

14

Tarantino. Quentin Tarantino. Numele său este garanția unei producții de calitate. Neconvenționale, șocante, surprinzătoare, dar extrem de bine realizate. Cam așa sunt filmele lui. Nici Django Unchained nu face excepție. Filmul reprezintă un omagiu adus westernurilor-spaghetti și mai ales lui Sergio Leone și Sergio Corbucci, doi dintre cei mai importanți regizori ai acestui gen. De altfel, de la Corbucci a împrumutat numele eroului principal, aceasta fiind și singura asemănare între cele două producții. Ba nu, mai este una, Franco Nero, interpretul lui Django din filmul 1966, are o scurtă apariție în filmul lui Tarantino.

django 1

Suntem în 1858 în Texas. Django (Jamie Foxx) este un sclav care tocmai fusese cumpărat de la un târg de profil. El este salvat de către King Schultz (Christoph Waltz), un dentist german care se specializase în a-i vâna pe cei căutați de autorități pentru diverse infracțiuni. Schultz are nevoie de Django pentru a da de urma a trei frați și a încasa recompensele puse pe capul acestora. Între cei doi se naște o relație extrem de apropiată, iar King Schultz se oferă să-l ajute să o elibereze pe soția lui Django care era proprietatea lui Calvin Candie (Leonardo DiCaprio). Ei au nevoie de un plan bine pus la punct pentru a ieși teferi de acolo și concep o poveste care să nu-l facă pe Candie să bănuiască măcar adevăratul lor scop.

django 2

Django Unchained este un film complet. Are umor, are secvențe memorabile, are acțiune, are replici inedite, are situații rezolvate într-un mod în care nu te aștepți. Și peste toate mai are o coloană sonoră impecabilă, care cade perfect pe fiecare cadru și o distribuție de excepție, în care fiecare își interpretează partitura ca la carte. Chiar și actorul Tarantino, care are un rol foarte secundar, dar extrem exploziv, este la înălțime, și la propriu, și la figurat. Paradoxal, nu mi se pare unul dintre cele mai dure filme ale lui Tarantino, sunt câteva scene mai tari plus finalul sângeros (care mi s-a părut sub Kill Bill ca nivel de violență), dar totul în limite suportabile chiar și pentru firile mai sensibile. Știu, sunt subiectiv (îmi place stilul lui Tarantino) dar pentru mine Django Unchained este cel mai bun film din 2012.

Vizionați trailer:

 

14 COMENTARII

  1. Ca sa comentez recenzia , ca accesta este scopul , si nu comentarii la diversele articole ce apar aici , as spune ca filmul place . Vesnica problema a raselor ce parca s-a demodat , si asta nu prin faptul ca a trecut mult timp de la razboiul civil ci pentru faptul ca am vazut toate aspectele acestei dispute in nenumaratele filme facute pe aceasta tema. Filmul l-as plasa undeva intre 7.5 si 8 , o drama care angreneaza personaje din diverse paturi sociale si mai ales cu diverse obiceiuri si comportamente , personaje ce incearca sa relationeze intre ele si nu reusesc sa o faca decat aparent , pentru asta e prea putin 7.5 , dar luand in calcul brutalitatea filmului si a scenelor pe care le desfasoara Django precum si efectele speciale ce de multe ori lasa de dorit , pentru asta e prea mult 8. Coloana sonora este una din cele mai bune din cate filme am vazut.

    Sa spui ca in anul 2012 – 2013 se lanseaza o idee cinematografica ce tine de dimensiunea mare a filmelor inseamna sa negi existenta cinematografiei pana in aceasta perioada. Precum si existenta unor filme , unele capodopere chiar , precum: Gladiatorul , Titanic , The Lord of the Rings , Troy , The Green Mile , The Shawshank Redemption , The Godfather etc.

    Asa ca , dupa cum puteti vedea , domnule , cele mai bune filme din istoria cinematografiei , sau macar unele dintre cele mai bune filme s-au desfasurat pe parcursul a peste 2 ore , unele chiar peste 3 ore. Nu este un curent , acesta cu dimensiune , dar in general filmele bune au peste 2 ore !

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.