Copilaria lui Icar / L’enfance d’Icare (2009)

4

Mi-e destul de greu sa va descriu cum a fost experienta mea in cinematograf la “Copilaria lui Icar“, insa am sa ma straduiesc sa o fac. Cred ca “emotionant” e cuvantul care ar caracteriza cel mai bine intreaga seara. Nu numai pentru ca filmul in sine a fost incredibil de emotionant, dar si pentru ca,  pentru un mare iubitor de filme, asa cum ma numesc, a fost cam coplesitor sa merg la o vizionare de presa intr-o sala in care se aflau, nu numai regizorul filmului respectiv, dar si o parte din actori (mai ales ca e prima mea experienta de genul acesta). Si nu cred ca am fost singura care s-a simtit astfel, ci insusi regizorul Alexandru Iordachescu era tare cuprins de emotie cand a vorbit cu publicul, si inainte de film, pentru ca dupa cum ne-a spus, “Copilaria lui Icar” a avut multe premiere, insa niciuna nu se compara cu cea de-acasa, dar si dupa film, pentru ca cel mai probabil a fost impresionat de reactia publicului.

Copilaria lui Icar ne spune povestea lui Jonathan Vogel, un fost avocat care, in urma unui accident si-a piedut un picior. Acesta afla despre un tratament revolutionar, dar care era deocamdata neoficial si neaplicat pe oameni, si se testeaza, afland in cele din urma ca este un foarte bun candidat pentru a lua parte la acest experiment. Astfel, soarta face ca Jonathan sa devina primul om pe care avea sa fie incercat acest nou tratament de regenerare. Asa ca acesta se muta la clinica profesorului Karr pentru ca evolutia tratamentului si reactiile sale sa poata fi monitorizate mai usor, si reuseste sa nu isi piarda toata speranta de a se vindeca, desi experienta sa se transforma incet-incet intr-un cosmar, lucrurile nefiind atat de frumoase si de simple precum pareau la inceput. Este tare interesant de urmarit trairile acestui naiv personaj, care tot ce-si dorea era ca viata sa sa devina la normal, asa cum era inainte de accident. Planul trecutului, cel prezent si cel imaginar se intretaie destul de des pe parcursul filmului, iar peisajele te fac sa te intrebi cum de uiti uneori cat de frumos e in Romania, cat de frumos e Bucurestiul.

Filmul, dupa cum insusi regizorul l-a caracterizat, nu e unul “de mall”, la care mergi cu gasca de prieteni sa mancati popcorn si sa-l urmariti. Este unul care-ti capteaza atentia intr-o masura atat de mare, incat vei si uita ca te afli in cinematograf, inconjurat de o sala intreaga de oameni. Cel putin asta mi s-a intamplat mie. Eram atat de concentrata si prinsa in poveste, ca aveam impresia ca ma aflu singura in sala de cinema, in care domnea o tacere cum n-am mai intalnit, pentru ca, probabil, si restul publicului se simtea la fel ca si mine. Copilaria lui Icar a fost primul lungmetraj al regizorului Alex Iordachescu, dar si ultimul film al regretatului Guillaume Depardieu. Va anunt ca nu e un film pentru toate gusturile, este unul destul de greu de digerat, dar si incredibil de profund in acelasi timp. Asa ca vi-l recomand, insa cu moderatie. Daca credeti ca nu e genul vostru de film, mai bine nu-l urmariti decat sa plecati cu un gust amar din sala de cinema.

Vizionati trailer:

4 COMENTARII

  1. […] intr-un film hollywoodian de actiune (am mai vazut frumoasa noastra tara in cinema cand am fost la Copilaria lui Icar si am fost foarte placut surprinsa). Ce sa mai zic, cred ca si voi sunteti nerabdatori. Sigur am sa […]

  2. […] intr-un film hollywoodian de actiune (am mai vazut frumoasa noastra tara in cinema cand am fost la Copilaria lui Icar si am fost foarte placut surprinsa). In rest, nu pot sa spun ca ma incanta prea tare aceasta […]

  3. […] să vă recunosc, dar eu nu l-am cunoscut pe Guillaume Depardieu până anul acesta când am văzut Copilăria lui Icar. Sincer, îmi pare rău că am aflat de el atât de târziu, dar ce să fac dacă nu sunt atât de […]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.