“Doi adulti care se prefac a fi un cuplu sau un cuplu in care partenerii se prefac a fi necunoscuti?” Asta este intrebarea care mi-a rasunat in cap dupa ce am vazut Certified Copy. Regizorul iranian, Abbas Kiarostami a dorit sa aduca in discutie problema copie-original prin intermediul unui film de arta, iar pentru a face acest lucru a ales un un El (William Shimell) si o Ea (Juliette Binoche) care se plimba pret de o zi prin muzee si pe strazi incarcate de istorie. Nu va imaginati ca discuta despre obiecte de arta si analizeaza sculpturi, din contra. Personajele principale vorbesc despre problemele de zi cu zi si trec de la o stare la alta ca doi oameni ce incearca sa repare lucrurile facute prost.
Filmul incepe cu o lansare de carte la care autorul, James Miller, intarzie. Printre cei care il asteapta se numara si Ea, o mama singura ce detine o galerie de arta. In momentul in care Miller apare, este evident ca Ea este atrasa de el; ii pune intrebari despre carte, se uita cu admiratie, pasiune si se ataca in momentul in care fiul ei o observa si o ia peste picior. Miller si Ea se intalnesc din nou dupa lansarea cartii. El are o zi la dispozitie pana pleaca la Londra, iar Ea se ofera sa il insoteasca la o plimbare pe strazile Toscanei. La inceput discutia dintre cei doi pare banala: povestea fiecaruia, ocupatia, pareri despre familie si relatii. Pe masura ce orele trec tensiunea creste, discutia se aprinde. “Cuplul” alege un restaurant unde propietara ii confunda cu doi oameni ce duc in spate o casnicie lunga si tipica. Aici, Ea incepe sa i se adreseze lui ca unui sot iubit si adorat. Se duce la toaleta unde se machiaza, flirteaza cu el si incearca sa restabileasca o legatura emotionala pe care timpul si-a pus amprenta. Minutele se scurg, iar cei doi isi arunca, de la unul la altul, o minge grea, plina de resentimente si melancolie. Cu toate acestea, gesturile lor nu vorbesc despre apropiere, ceea ce te induce in eroare. In plus, Ea este o frantuzoaica care traieste in Italia, el un londonez care vorbeste doar engleza. Acesta bariera lingvistica pare intentionata, deoarece doi oameni care sunt impreuna de foarte mult timp isi stiu unul altuia limba.
Certified Copy merita cu siguranta sa fie vazut. In primul rand pentru felul impecabil in care Abbas Kiarostami ilustreaza relatia copie-original. Daca in privinta anumitor opere de arta nu avem nici un dubiu ca sunt originale, in privinta oamenilor si a sentimentelor indoiala isi spune cuvantul. In plus, sufletul uman este mai intortocheat decat un labirint si niciodata nu stii cu adevarat ce ascunde. Mi-a placut enorm la Certified Copy modul in care feminitatea este ilustrata. Ea se imbraca simplu, insa modul in care se incalta, cum merge, gesturile pe care le face sunt menita sa o puna in valoare. Certified Copy mi-a adus inevitabil aminte de o scena din New York, I Love You in care Robin Wright Penn iese in fata restaurantului unde manca sa fumeze o tigara. Langa ea, un necunoscut. Robin il abordeaza si ii spune ca intodeauna i-a placut la New York faptul ca la tigara poti stabili o legatura, poti agata un necunoscut si il poti lua acasa, iar ceea ce o enerveaza enorm este faptul ca el o poate aprecia mai mult decat sotul ei care nu observa nici faptul ca ea nu poarta chiloti.
Vizionati trailer:
