Ankha: Fighting (2009)

Nu ar fi prea multe de spus despre acest film. Iniţial m-am aşteptat să fie ceva mai spectaculos, ţinând cont de faptul că este şi un film de acţiune. Dar nu a fost aşa. Aş fi tentată să spun că în unele privinţe se aseamănă cu “Never Back Down“, dar dacă mă gândesc mai bine nu au mai nimic în comun. Channing Tatum (pe care îl ştiţi din filme ca “Step Up” sau “She’s the Man”) scapă aici de imaginea unui adolescent rebel şi joacă un rol ceva mai serios şi solicitant. Cum se descurcă? Destul de bine. Fiind convinsă că băieţii vor aprecia mai mult, decât am făcut-o eu, această producţie, mă simt datoare să-i avertizez în privinţa unui lucru, care reduce considerabil, din punctul meu de vedere, calitatea filmului. În afară de faptul că sunt puţine, scenele de luptă sunt scurte ca durată, neimpresionante şi lipsite de intensitate. Chiar şi la lupta finală, unde am avut mari aşteptări, inima mea nu a început să bată mai tare. Până şi momentele cheie din film (de exemplu: când se antrenează pentru ultima confruntare, când se ceartă cu prietena sa etc) nu transmit niciun fel de emoţie.

Mergând mai departe, ajungem şi la povestea care sună cam aşa: Shawn Mac Arthur este un tânăr care se mută la New York, în încercarea de a fugi de trecut, şi care îşi duce viaţa trăind de pe o zi pe alta. Într-o seară îl întâlneşte pe Harvey Boarden, un fost luptător, care îi propune să intre în această lume incitantă a bătăilor de stradă, pentru a câştiga uşor mai mulţi bani. Evident, Shawn acceptă. Pe parcursul peliculei, tânărul luptător se îndrăgosteşte de Zulay, o mamă singură ce lucra ca barmaniţă şi trăia împreună cu bunica sa, şi îl reîntâlneşte pe Evan Hailey (Brian J. White – îl ştiţi din “Stomp the Yard” sau “12 Rounds”), fostul elev al tatălui său, ajuns acum luptător profesionist. Cum Evan este motivul pentru care Shawn se certase cu tatăl său şi hotărâse să se mute la New York, cei doi nu se prea suportă. De aceea vor exista destule conflicte între ei,  conflicte ce vor culmina cu o luptă.

Mi-ar plăcea să pot spune că au fost scene care să-mi rămână în minte sau măcar nişte replici bune, dar, din păcate, nu e aşa. Pe lângă toate minusurile ce ţin de scenariu sau de realizare, singurul plus ar fi distribuţia. Actorii nu sunt chiar aşa răi. În ciuda acestui lucru, filmul reprezintă o dezamăgire. O ultimă sugestie ar fi să vedeţi filmul numai în cazul în care aveţi o altă viziune asupra genului acesta de producţii şi sunteţi siguri că s-ar putea să vă placă ceva din ce are de oferit.

Vizionati trailer: