O drama poate fi traita in multe feluri, putand genera sentimente de ura, negare, respingere a celorlati pana la tacere si retragerea intr-o lume proprie, unde nu mai ai contact cu altii. The Secret Life of Words, regizat de Isabel Coixet, are in vedere ultima varianta. Este un film in care este redata foarte bine viata unor personaje singuratice, care isi traiesc propriile drame in liniste, departe de agitatia vietii. Traumele sunt lucruri pe care oamenii le traiesc si pe care le poarta toata viata cu ei, iar filmul este centrat tocmai pe acest lucru.
Hanna (Sarah Polley) lucreaza intr-o fabrica de patru ani, are o existenta singuratica si monotona. Este nascuta in Iugoslavia, dar traieste in Irlanda. Dupa serviciu merge mereu acasa, iar in locuinta sa putem vedea o ordine desavarsita. Te intrebi ce se ascunde in spatele tristetii Hannei si a izolarii ei de oameni. In urma unei discutii cu directorul fabricii (Reg Wilson), fetei i se cere sa isi ia un concediu, dupa multi ani de munca neintrerupta. Hanna pleaca intr-un oras din Irlanda de Nord unde, intr-un restaurant, aude discutia telefonica a unui barbat (Eddie Marsan) intelegand ca a avut loc un accident la o instalatie de foraj, iar supravietuitorul, Josef (Tim Robbins) are nevoie de ingrijire medicala. Hanna se ofera sa aiba grija de Josef, spunandu-i barbatului din restaurant ca este sora medicala si a mai ingrijit alte persoane. Hanna ajunge astfel pe platforma petroliera, unde afla ca Josef are mai multe rani, fiindu-i afectata si corneea, astfel ca pe moment nu poate vedea. Filmul dezvolta relatia dintre Hanna si Josef, iar pe parcurs cunoastem si alte personaje de pe platforma. In film mai joaca Sverre Anker Ousdal, Javier Camara, Danny Cunningham, Dean Lennox Kelly si Emmanuel Idowu.
Mi-a placut atmosfera de pe platforma petroliera, modul in care este redata singuratatea personajelor si trairea dramelor interioare. Sarah Polley reuseste sa creeze un personaj credibil si complex, iar Tim Robbins are si el un rol bun. The Secret Life of Words impresioneaza prin dramatismul unor trairi, intalnirile speciale dintre oameni si felul in care acestea influenteaza niste vieti si printr-o poveste de dragoste deosebita. Misterul din jurul Hannei iti mentine viu interesul pentru film, iar fragilitatea ei ii da un aer special. Oamenii de pe platforma petroliera sunt niste personaje interesante, traind in liniste intr-o lume numai a lor, in care isi respecta intimitatea. Exista o anumita legatura intre ele, rezultata din lucrurile pe care le au in comun si de cautarea unui refugiu in care sa isi traiasca durerea sau pasiunile departe de lume. E un film ce merita vazut pentru ca transmite ceva frumos.
Vizionati trailer:
Multumesc pentru recomandare, de multa vreme nu am mai vazut un film atat de “pe gustul meu”.Este emotionant, un film remarcabil si pe care nu-l uiti dupa ce s-a terminat. Cu siguranta este un “must see”!
Am vazut filmul , este extraordinar de frumos , mi-au dat lacrimile la final ! Multumim pentru recomandare !