Premiera mult așteptatului film „Ceva bun de la viață” a avut loc astăzi, 22 februarie, la cinematograful Hollywood Multiplex. Semnat de celebrul Dan Pița, filmul prezintă viața a doi tineri orfani care încearcă din răsputeri să realizeze ceva în viață, dar sunt permanent tentați de metodele ușoare și ilegale de câștigat bani. În ciuda insistențelor organizatorilor de a oferi interviuri în particular, regizorul a insitat să se adreseze întregii săli, spre admirația domnului Sava, care se afla în public. Printre cei prezenți s-au numărat Tudor Caranfil și Magda Mihăilescu, ambii intervenind în discuție și captând atenția lui Dan Pița.
Vorbind despre distribuția sa, majoritatea fiind actori tineri, aflați la debut, regizorul a povestit despre traseul lung pe care l-au parcurs până au ajuns la rezultatul final, amintind de nopți pierdute de repetiții și schimbările dese pe care le-a suferit scenariul.
Dan Pița: Ei au avut o răbdare, ieșită din comun aproape, suportându-mă pe mine să-i chem timp de trei luni, patru luni, poate chiar mai mult, în fiecare zi la probe. Sigur, făceam probe și cu alți actori, însă până la urmă ei m-au convins că sunt cei mai potriviți pentru roluri. Ei sunt absolvenți de U.N.A.T.C., erau studenți pe vremea aia, pentru că a trecut ceva timp de când am început filmul și nu-i mai văzusem în alte producții. Pe Dragoș (Dumitru) ce îl mai văzusem într-un documentar în care el își povestea întâmplările. Repetam în fiecare seară scriptul, iar a doua zi îl filmam. Întotdeauna am avut o atracție față de figurile noi din filmul românesc, din teatru, și mă bucur că îi vedeți și că îi remarcați.
Întrebat dacă va mai fi deschis la o asemenea provocare pentru următorul film, de a distribui debutanți în producțiile sale, Dan Pița s-a arătat interesat și l-a întrebat și pe domnul Caranfil care este opinia acestuia.
Dan Pița: Eu și domnul Caranfil avem un dialog mai vechi. Da, as căuta și alți actori cu condiția să mai am de făcut un film. Pregătesc acum unul în care probabil voi folosi figuri noi. Vine oricine la probe. Au fost mulți actori cărora mi-a părut rău că nu le-am putut oferi un rol pentru că și ele sunt limitate, dar mulți au devenit actori importanți în alte filme. Faptul că lucrezi cu un om tânăr, că îl observi în anumite situații, că îl pui într-o relație cu un text, cu un alt text, cu o mișcare, cu o condiție ca la filmare de multe ori…un secret al meu este că trec tot scenariul prin probe, pentru că altfel ai doar de filmat niște hârtii. Ce e un scenariu? Niște hârtii. Domnul Caranfil nu va fi de acord. (râde) Scenariul l-am găsit în arhiva studioului, dar este rescris de tânărul Alexandru Molico. Eu pe platou construiesc o altă realitate, contruiesc o lume care să mă convingă pe mine că aceasta există și are ceva de spus. Cum ajung acolo e un drum foarte lung li cu o perioadă de travaliu destul de intensă și mă bazez foarte mult pe colaboratori.
Tinerii actori (Dragoș Dumitru, Anastasia Dumitrescu, Adelaida Perjoiu, Adrian Gazdaru) au fost și eu supuși întrebărilor jurnaliștilor și criticilor, majoritatea atenției fiind captată de tânărul Corneliu Ulici, care este nominalizat la Premiile Gopo pentru rolul din acest film. Întrebat ce înseamnă pentru el să își facă debutul într-o peliculă cu așa importanță, acesta s-a arătat recunoscător pentru oportunitate.
Corneliu Ulici: Eu am avut o mare șansă să debutez într-un film al unui regizor de nivelul lui Dan Pița, pentru că nu am mai simțit nesiguranța și fricile și dezacordurile cu care m-am învățat în facultate, cu regizorii debutanți. Facultatea m-a învățat niște lucruri de bază, legat de cinematografie și regia de film, iar faptul că am avut șansa să experimentez și să intru în lumea filmului cu o echipă profesionistă a fost un mare câștig pentru mine. Primul lucru pe care l-am simțit când am aflat că am primit rolul a fost foarte comic: îmi era frică să nu pățesc ceva până la filmări. Mi-era să nu ma calce vreo mașină. Ăsta a fost primul lucru la care m-am gândit. Iar când s-a terminat filmul, primul lucru a fost că am vrut să mai dureze. Am simțit că nu am spus tot, am simțit că abia mă încălzisem. Îmi aminteam scene sau situații în care aș fi putut să reacționez mai bine sau aș fi putut să fiu mai bun, să transmit mai bine mesajul.
Întrebat care este mesajul personajului și cum a reușit să rețină toate replicile, atât de jurnaliști, cât și de regizor, actorul s-a arătat puțin confuz și amuzat.
Corneliu Ulici: Cine mă intervievează aici? Vreau să știu (râde). Mesajul lui Mateo e clar, el își dorește o viață decentă. Da, luam lecitină multă (râde). Stăteam de vorbă în fiecare seară cu domnul Pița și cu Dragoș, și repetam textul…da, nu prea repetam că modificam (râde). Veneam cu propuneri, nu știu dacă așa se lucrează, dar veneam cu propuneri să ne simțim mai apropiași de limbajul nostru și de ce știam noi.
