Top 5 replici celebre din filmele româneşti

„I’m going to make him an offer he can’t refuse”, „Houston, we have a problem” sau „Life was like a box of chocolates, you never know what you’re gonna get” sunt câteva replici celebre din filme şi mai celebre. M-am gândit că ar fi interesant şi un clasament al celor mai populare replici din filmele româneşti. Mulţi dintre noi le folosesc în vorbirea curentă, iar unele, uşor modificate, chiar fac carieră în domeniul politic şi cel publicitar.

Ţie care replici îţi plac din filmele româneşti ?

„Fir-aţi ai dracului cu melcii voştri !”

Replica îi aparţine lui Dorel Vişan şi face parte din filmul Senatorul melcilor, regizat de Mircea Daneliuc. Eroul, un senator din perioada post-revoluţionară, avea o pasiune culinară pentru melci, dar mâncatul acestora în mod excesiv poate dăuna sănătăţii.

„De ce dai, mă, de ce dai ?”

George Mihăiţă în Reconstituirea lui Lucian Pintilie rosteşte până la exasperare această replică, ce se înfinge în mintea spectatorului şi nu mai poate ieşi uşor de acolo. Realizarea unui film educativ despre consecinţele unei altercaţii între tineri îl face pe eroul principal să repete acele cuvinte până când realizatorii peliculei vor fi mulţumiţi de calitatea artistică.

„Mâna întinsă care nu spune o poveste nu primeşte pomană !”

Filantropica este un film care are foarte multe replici memorabile. Am ales-o pe cea mai puternică, rostită de Gheorghe Dinică deoarece reuşeşte să sintetizeze foarte bine ideea întregii producţii.

„Nu trage domn’ Semaca, sunt eu, Lăscărică !”

Replica aceasta, în forma pe care o vedeţi mai sus şi o ştiţi foarte bine, nu există. În Ultimul cartuş, Gheorghe Dinică spune: „Dom’ Semaca, sunt eu Lăscărică. Vă rog să credeţi că nu v-am trădat”. Replica a fost adaptată în folclorul românesc şi acum este cunoscută aproape în exclusivitate în forma de mai sus.

„Un fleac…m-au ciuruit”

Poate cea mai cunoscută replică dintr-un film românesc. Sergiu Nicolaescu o spune în filmul Cu mâinile curate după ce este împuşcat.