Un coleg de-al meu a comparat The united states of Leland cu Donnie Darko si asta automat m-a determinat sa-l vad. Mi-e greu sa descriu impresia pe care mi-a lasat-o. Este o poveste trista intr-adevar, dar profunda care te pune pe ganduri. Pe mine personal m-a marcat si este unul din filmele alea pe care ai vrea sa le vada toata lumea, despre care vrei sa vorbesti, despre care vrei sa sti ca a mai impresionat pe cineva la fel de mult ca pe tine.
Leland (Ryan Gosling) omoara un copil retardat fara sa regrete o secunda decizia luata, iar tot orasul este socat. Astfel incepe filmul. De aici incep rand pe rand explicatiile pentru fapta comisa. Leland nu este un baiat rau, dimpotriva, pare cel mai dulce tip din lume si totusi cum a putut sa fie capabil de crima? La fel se intreaba si Pearl Madison (Don Cheadle) profesorul sau de la scoala de corectie care realizeaza ca Leland nu este un detinut oarecare. Astfel Pearl si baiatul incep sa aiba regulat conversatii in incercarea de a intelege ce se petrece de fapt. Aflam detalii despre viata lui Leland, familia si prietenii lui, perceptia lui despre viata si fericire si in final motivele in spatele faptei sale. 
Acesta este un film care incearca sa atinga mai multe teme: familii destramate, dragoste, droguri, neintelegerea propriilor sentimente si felul in care toate acestea pot sa distorsioneze lumea in care traiesti. Personajul lui Gosling este un adolescent inocent, bland si poate prea naiv si este interpretat impecabil, atat incat m-am indragostit instant de Leland. Dar asa cum am mentionat, este un o poveste trista, capabila chiar sa iti deschida ochii.
Incerc totusi sa las subiectivitatea la o parte si va spun ca acesta este un film bun, merita vazut, merita cugetat asupra lui si merita simtit.
Vizionati trailer:
M-ai determinat sa ma uit si eu la el ! 🙂 …revin cu parerea
te astept!
ma uit akum….o sa te anunt :)))