The Caller (2011)

3

 You remember it because you caused it to change. And somehow it leaves a trace, like a pencil drawing a line, so… You erase it… and you draw another line. where the first one was.”

 “The Caller” este un thriller supranatural, în totalitate filmat în Puerto Rico. Nu vă gândiți că o să aveți ocazia de a cunoaște un film exotic pentru că locația nu are câtuși de puțin legătură cu evenimentele descrise. Din distribuția filmului o să îl recunoașteți mai mult pe Stephen Moyer, devenit cunoscut odată cu seria “True Blood” și mai puțin pe Rachelle Lefevre, interpreta personajului Victoria din primele două serii ale fransizei “Twilight”. Dacă inițial personajul principal feminin fusese adjudecat de regretata Brittany Murphy, s-a apelat în condițiile morții sale timpurii la Rachelle, o prezență relativ nouă în lumea filmului.

Elementele psihologice sunt prezente și sesizate, însă nu-și găsesc o explicație viabilă, deși speri ca la sfârșitul filmului să nu fi regretat cele câteva zeci de minute dedicate. Subiectul filmului, destul de atrăgător a fost ceea ce m-a convins cel mai mult, însă se pare că m-am lăsat înșelată de o poveste cu multe lacune. Mary Kee, recent divorțată, este bântuită de o căsnicie cu abuzuri fizice și încearcă să-și reclădească o viață. Se mută într-un apartament nou și își ocupă timpul cu diverse activități. Curând, apeluri din cele mai înfricoșătoare sunt primite din partea unei femei pe nume Rose. Aceasta face se pare, o obsesie pentru fragile Mary Kee care nu vrea să-i accepte prietenia. Cu atât mai sinistru este faptul că Rose face apelurile din 1979 și începe să pună în practică amenințări ce devin realitate, deși trei decenii distanță despart cele două femei.

Mi-a plăcut faptul că a trebuit să cuget ceva până să înțeleg firul poveștii, undeva după ce aflu intriga fiind destul de greu de urmărit și înțeles întocmai evenimentele. Explicația este dată chiar de unul dintre personaje, care oferă o adevărată lecție de fizică cuantică, luminând mintea spectatorului aflat în ceață. Un scenariu inteligent care-și pierde pe parcurs punctele câștigate pentru originalitate și mister bine ancorat în poveste, încearcă să se agațe până la final de o interpretare simplistă. Jim Caviezel-Dennis Quaid au înfățișat o poveste similară în Frequency (minunat de-a dreptul), în locul telefonului, comunicarea făcându-se prin intermediul unui radio, însă de data asta story-ul devine unul mai întunecat, mai greoi și mai puțin dramatic. De urmărit măcar o dată !

Vizionați trailer:

3 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.