Oau, muzică într-un film românesc! A fost primul gând care mi-a trecut prin minte după ce a început Roxanne, având în vedere că prezentările actorilor și realizatorilor au loc pe acordurile piesei cu același nume de la trupa The Police. Prezența unor melodii în filmele românești este așa de rară încât trebuie neapărat salutată. Deci, filmul îți stârnește interesul încă de la primele cadre și reușește să ți-l mențină până la final. Roxanne este scris și regizat de către Valentin Hotea, reprezintând debutul său în lungmetraj de ficțiune, după ce a mai realizat de-a lungul timpului scurtmetraje, documentare și a lucrat la diverse seriale de televiziune. Un debut mai mult decât promițător.
Acțiunea filmului are loc în 2009. Tavi Ionescu, în vârstă de 38 de ani, dorește să-și vadă dosarul de la Securitate. Fusese anchetat în 1989 deoarece dăduse o dedicație la postul de radio Europa Liberă pentru o colegă, Roxana, cu care avusese o relație scurtă în timpul liceului. El vrea să afle ce scria în dosarul respectiv, dar mai ales cine îl turnase. După ce a citit documentele pe care Securitatea i le întocmise, el află că Roxana era însărcinată în timpul anchetei și el bănuiește că fiul cel mare al ei, Victor (Anghel Damian), în vârstă de 20 de ani, este copilul lui. Roxana (Diana Dumbravă) este căsătorită cu Sandu (Mihai Călin), un fost coleg de liceu atât cu soția sa, cât și cu Tavi. Acesta se vede pus în fața unei dileme, nu știe dacă să le spună Roxanei și lui Sandu acest lucru, mai ales că nu este convins 100 la sută că Victor este copilul lui și să strice relația de amiciție pe care o are cu ei. Decizia pe care Tavi trebuie să o ia nu este una ușoară, mai ales că lui nu-i place să ia hotărâri tranșante.
Povestea este cea care te cucerește inițial. E una destul de simplă, dar tulburătoare, fără excese și nu se pierde sau se transformă în altceva până la sfârșit. I se poate reproșa că este un pic previzibilă (cel puțin numele turnătorului este ușor de sesizat încă din prima treime), dar are un final cald, încercând să găsească o soluție umană la o dilemă morală din care este greu să ieși cu bine. Interpretări în nota filmului din partea tuturor, cu un plus pentru Șerban Pavlu, Mihai Călin și Anghel Damian. Și mai mi-a plăcut că este un film fără fițe, unul care nu și-a propus să impresioneze juriul vreunui festival, ci doar să ajungă la sufletul spectatorului. Este filmat normal, nu avem cadre lungi și statice, camera nu tremură în spatele vreunui personaj, montajul este dinamic. Și se aude senzațional. Ceea ce pentru un film românesc este destul de rar.
Roxanne reprezintă pentru mine poate cea mai plăcută surpriză din toate producțiile autohtone lansate anul trecut, un semn că se poate și altfel și că nu toată lumea trebuie să copieze stilul/stilurile celor 3-4 regizori români premiați la festivaluri importante.
Vizionați trailer:
