Resident Evil: Retribution (2012)

2

Mă întreb ce-i ambiţionează aşa tare pe producători să scoată din piatră seacă un ceva. Ceva ce se dovedeşte o prostie de câteva filme încoace, culminând cu ultima parte. Au plecat de la o idee pe care o lungesc acum la nesfârşit. Pentru că da, a cincea parte se termină în coadă de peşte şi asta nu înseamnă decat un singur lucru. Alt film de blamat. Pelicula îşi atrage porţia de fani spre cinematograf (câştigată, iar apoi rarefiată cu timpul), însă nu clinteşte alţi spectatori. SF-ul nu-mi trezeşte simpatia, şi cu atât mai puţin când e unul de mâna a cincea.

Alice continuă lupta împotriva corporaţiei Umbrella, în timp ce virusul T face prăpăd şi transformă populaţia în creaturi hidoase. Captivă în incinta corporaţiei, Alice reuşeşte cu ajutorul unor aliaţi să evadeze şi să pornească alături de aceştia într-o nouă bătălie pentru salvarea lumii. Odată pornită numărătoarea inversă, nu mai există cale de întoarcere, iar Alice se confruntă şi cu revelaţia unor noi perspective.

Printre multe aspecte negative, filmul reuşeşte cumva să obţină două plusuri din partea mea. Primul ar fi începutul, care e de fapt sfârşitul celei de-a patra părţi şi e construit chiar interesant, un fel de rewind al evenimentelor, iar apoi ar mai fi şi o scurtă prezentare a poveştii (haios cuvânt) din celelalte părţi. Adică, se pierde un biet om neştiutor la cinema şi este atras de frumoasa Milla din poster, dar măcar este informat cât de cât despre ceea ce se întâmplă. Şi că tot vorbim de protagonistă, rolul ei este la fel ca cel de până acum. O uimitoare luptătoare, ale cărei miscări sfidează logica, o pisică cu multe vieţi, care nimereşte întotdeauna în picioare. Sutele de zombi sunt nişte copilaşi în faţa ei, iar această uşurinţă si faptul că rămâne intactă o bună bucată din film, este iritant şi deloc palpitant. Se încearcă şi abordarea unei laturi umane a acesteia, când se ataşează de Becky, o fetiţă surdo-mută, căreia i se imprimaseră sentimente de afecţiune faţă de Alice. Legătura lor mai salvează puţin din film, întrucât arată şi altceva. Sânge, pumni şi picioare, mii de gloanţe, o lume etern apocaliptică şi un spectacol demn de circ, văzut în 3D, la Imax. Pe scurt, un scenariu reciclabil.

De n-e-v-ă-z-u-t!

Vizionati trailer:

2 COMENTARII

  1. “SF-ul nu-mi trezeşte simpatia”

    Atunci ma intreb eu, de ce mai comentezi daca nu esti obiectiv?

    Inseamna ca parerea ta nu face mai mult decat parerea unui user aleatoriu.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.