Pi este unul dintre acele filme după care rămâi destul de tulburat, întrebându-te ce anume era real și ce anume era halucinație din toată povestea. Porbabil că acesta este și farmecul său. Același regizor, și anume, Darren Aronofsky care a realziat și The Fountain, Requiem for a Dream sau Black Swan, a realizat în 1998 acest film thriller-SF care ne introduce în lumea geniului matematician Max, o lume plină de cifre și mai ales de simbolul Pi. Pelicula este bazată pe ideea și principiul că matematica este limba naturii, iar tot ceea ce este în jurul nostru poate fi ușor explicat și înțeles prin numere. Astfel, personajul este preocupat să găsească noi modele și tipare matematice pentru a explica întreaga existență. Căutarea sa îl conduce spre un număr format din 216 cifre, un număr pe care mentorul său îl crezuse a fi cheie spre a înțelege numărul Pi. Același număr de 216 cifre este căutat cu disperare de un grup de evrei care cred că numărul respectiv este cheia prin care tebuie înțeleasă Torah-ul, cartea sfântă a evreilor. În fine numărul descoperit de Max este dorit cu înverșunare și de un grup ce încearcă să controleze bursa. Ce reprezintă numărul și ce cale va alege Max, rămâne de văzut.
Un film unic, fără clișee, destul de real și cu o documetare aprofundată pentru matematică și științele exacte. Ceea ce îl face special este și faptul că este filmat alb-negru ceea ce îi sporește din plin caracterul enigmatic, iar anumite cadre filmate în mișcare îți dau aceeași senzație de neliniște și frământare interioară pe care o trăiește personajul. Susținut de profesorul Sol Robeson acesta este măcinat de migrene care cresc în intensitate pe măsură ce înaintează cu studiul. Durerile de cap au început încă din copilărie, iar pe lângă acest lucru, Max mai suferă și de paranoia, manifestată prin halucinații amenințătoare, dar asta este prețul pe care îl plătește geniul de care este posedat. Sean Gullette are o prestație actoricească de excepție și mă miră faptul că nu l-am mai văzut și în alte roluri la fel de bune.
Filmul a avut un buget destul de mic pentru cât e el de mare. Din punctul meu de vedere, rămâne unul dintre cele mai bune filme psihologice care îți pot suci mintea în moduri la care nu te așteptai, care au existat vreodată. Coloană sonoră amplifică această stare și se îmbină perfect cu tehinica de filmare și desfășurarea acțiunii. Vei fi absorbit de haosul cifrelor, acel haos totuși ordonat.
Vizionați trailer:
Cine spune ca un film din 1998 nu poate fi de 10 ori mai bun decat unul aparut in 2012 trebuie neaparat sa vada “Pi”
[…] facă blockbustere?” este întrebarea pe buzele tuturor care sunt familiarizați cu filmele lui (Pi (1998), Requiem For A Dream (2000), The Fountain (2006) sau Black Swan (2010)). Cu un buget de +150 mil […]