Pentru inceput, va invit sa luam loc in mare ca sa putem discuta mai bine. Ce !?..Nu intelegeti? Ah, am uitat sa va zic, marea si-a schimbat aluatul. Acum este un scaun de piele cu brate de lemn, ca acelea pe care le tinem in sufragerie. Si mai stiu cateva cuvinte noi : autostrada, calatorie si carabina. Vreti sa stiti ce inseamna ? N-o sa va spun…ma bine, va asezati in mare si va uitati la canin si o sa aflati singuri cum sta treaba. Si daca vi se pare ca am luat-o razna si ca vorbesc aiureli, va invit sa vedeti Kynodontas aka Dogtooth, un film grecesc, a doua pelicula a regizorului Giorgos Lanthimos si o sa invatati chiar mai mult de trei cuvinte.
Doi parinti si-au crescut cei trei copii in mediul izolat al familiei, i-au educat dupa propriile reguli si standarde, copiii fiind privati de lumea exterioara. Cei trei copii nu au pasit niciodata dincolo de gardul inalt care le inconjoara curtea. Singura persoana straina de mediul familial care ii viziteaza este Christina, o tanara adusa periodic de tatal copiilor pentru a satisface nevoile sexuale ale baiatului. In lumea celor trei copii, pisicile sunt niste monstri periculosi, florile sunt zombies, iar obiectele pe care le folosesc au o cu totul alta denumire decat cea obisnuita. Sunt ca trei caini supusi zilnic unor exercitii de dresaj pe care le urmeaza cu strictete pentru a atinge noi stadii de evolutie. Ca orice caine, cei trei copii sunt premiati, laudati sau pedepsiti in functie de felul in care si-au indeplinit sarcinile si asteapta cu nerabdare momentul in care isi vor pierde caninul, pentru ca atunci vor fi pregatiti sa paraseasca incinta.
Un film care mi-a amintit de Picnicul lui Shunji Iwai si subtil de Calvarul lui Fabrice Du Welz, Giorgos Lanthimos resuind sa infiga caninul in miezul absurdului. Socant. Bolnav. Tulburator.
Vizionati trailer:
