filme tari

Actori: Kristin Scott Thomas, Elsa Zylberstein, Serge Hazanavicius, Laurent Grevill

De sintagma “francezii fac filme bune” n-am mai pomenit de-a lungul insoritei vremi. Se pare ca timpul a fost totusi de bun augur. Philippe Claudel, regizorul de vaza, isi propune sa ne conduca domol pasii spre o drama, o poveste exploatata voiniceste de ajutorul talentatei Kristin Scott Thomas. Englezoaica de “meserie natala”, ne va incanta aici c-un accent profund frantuzesc, posibilele ezitari lingvistice fiindu-i subtil pitite datorita apanajului personajului istorisirii: o frantuzoaica cu sangele englez al mamei. Ati crede ca ne confruntam cu amor trist. Poate si-o moarte, poate doua. Ca doar v-am balbait ceva de-o drama. Si-l mai mirositi si pe “t’aime” cuplat cu “longtemps” din titlu… Parfum, ce sa mai! Dar eu zic s-aveti incredere in frantuzi. Si-n mine.

Un sfarsit este un nou inceput. Trebuie. Mai devreme, mai tarziu, mai mult, mai putin- cam asa merg lucrurile. Juliette Fontaine doreste si (probabil) simte chiar, nevoia sa adopte o astfel de atitudine. Incepand cu ea, terminand cu ceilalti. Astfel ca, dupa 15 ani petrecuti alaturi de peretii sumbri ai unei inchisori, se vede nevoita sa reia legatura cu familia ce-a renegat-o, respectiv judecat, la acea vreme. Va avea parte de-o primire alambicata din partea familiei surorii sale mai mici: sotul acesteia o priveste acuzator si nu are incredere in ea, fetita cea mare o studiaza cu interes de om mare, iar Lea (sora Juliettei), incearca s-o menajeze tratand-o cu “manusile puse”. Pana-ntr-un anumit punct.

Un lucru incepe sa-mi fie clar: nu se mai fac filme pentru povesti. Nu filme bune. Nu in vremea rapida a lui astazi.Cred ca incepem sa vedem pus in scena divers joc actoricesc de calitate. Poate se urmareste trierea intregii cirezi de la Hollywood? Vom sti dupa ce baltata or’ rosie dobrogeana s-alergam! Nu ne mai ajung lungile (ne)inspirate povesti, ci vrem sa vedem talente ce sunt capabile sa arate lumii intregi ce-i aia ARTA? Se prea poate. Trebuie sa mentionez ca pelicula si-a adjudecat premiul BAFTA pentru cel mai bun film strain. Coloritul cultural al personajelor este unul de-a dreptul vioi: francezi, vietnamezi, irakieni si-un sange de englez. Nu il consider film moralist, ci mai degraba unul al trairilor si ale faptelor trasate de-un cauza/efect. Vrei sa judeci? N-ai decat. Dar te vei gandi de doua ori inainte. Si poate ezitand, intelegem mai multe. Sau poate nu-ntelegem nimic. Mai bine, scapam de-un stres.

Vizionati trailer: