Hârtia va fi albastră (2006)

1

Radu Muntean şi-a propus ca în cel de-al doilea lung metraj al său să abordeze tema Revoluţiei din 1989, una folosită şi alţi colegi de generaţie, cum ar fi Cătălin Mitulescu (Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii) şi Corneliu Porumboiu (A fost sau n-a fost). Şi pentru că era destul de dificil să facă un film despre întreaga Revoluţie, Radu Muntean s-a oprit asupra unui episod controversat şi revoltător din acele zile, care ar putea rămâne cunoscut în cărţile de istorie drept Masacrul de la Otopeni. Totul s-a întâmplat în dimineaţa de 23 decembrie 1989 când zeci de militari de la o unitate din Câmpina au fos trimişi să întăreasca paza la Aeroportul Otopeni. Când au ajuns acolo, ei au fost împuşcaţi de cei care păzeau deja aeroportul. Fuseseră „confundaţi” cu teroriştii. Nimeni nu-şi poate explicat nici măcar după 20 de ani de la eveniment cum s-a putut întâmpla aşa ceva şi cine se face vinovat de moartea acelor militari.

Radu Muntean nu vrea să ne surprindă. Poate tocmai de aceea filmul începe cu sfârşitul. Aşa că nu avem nici un dubiu, ştim cum se va încheia toată povestea. Dar urmărim cu sufletul la gură întâmplările prin care trec eroii filmului şi parcă ne dorim ca ceva să se întâmple, să se modifice finalul chiar dacă ştim că este imposibil. Un pluton de miliţieni, condus de locotenentul Neagu, primeşte ordin ca în noaptea de 22-23 decembrie să patruleze prin cartierele bucureştene. Unul dintre subordonaţii locotenentului, un militar în termen pe nume Cristi, e cuprins de febra Revoluţiei şi dezertează. Pleacă la Televiziune să o apere. Numai că nu ajunge până acolo deoarece este capturat şi confundat cu un terorist. Locotenentul Neagu nu vrea să-l dea dezertor şi începe să-l caute în noapte, mai ales că tânărul militar avusese un regim privilegiat în armata datorită relaţiilor tatălui său, un medic valoros.

După mai multe peripeţii, Neagu merge chiar acasă la Cristi, în speranţa că tânărul a fugit la părinţii săi. În cele din urmă, Cristi reuşeşte să rezolve lucrurile cu cei care îl ţineau prizonier şi se reuneşte cu plutonul său, recunoscând în faţa locotenentului greşeala pe care o făcuse. Noaptea se încheiase şi plutonul fusese trimis că apere aeroportul Otopeni. Erau ultimele clipe din viaţa acelor militari.
Filmul se încheie cu Corul sclavilor din Nabucco de Verdi, în interpretarea Nanei Mouskouri.
Radu Muntean reuşeşte să realizeze un film realist, surprinzând tot haosul şi toată dezinformarea din zilele Revoluţiei, care au făcut ca sute de oameni să-şi piardă viaţa în acea perioadă şi nici măcar să afle cine i-a omorât.

Vizionaţi trailer:

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.