Si pentru ca “The Boys Are Back”, Clive Owen s-a intors si el. Nu, de aceasta data nu-si mai ocupa timpul seducand strasnice femei (vezi cazul “Closer”, Natalie Portman), ci se face baiat de casa. Si ca tabloul sa fie complet, tipul are sa guste si stropi din viata de tatic. “The Boys Are Back”, ca multe alte proiecte de succes, mizeaza pe scrisul altora pentru a dobandi originalitatea, si de ce nu, un subiect tratat atipic. Simon Carr este astfel purtatorul de drept al scenariului pe care Scott Hicks (“Billy Elliot”) l-a pus in functiune. Acum, sa socotim daca este si ceva nou in materie de drama? Uhm, nu prea. Chiar curand am putut gusta si admira o relatie tata-fiu pusa pe butuci de John Hillcoat in al sau apreciat “The Road”. Si putem trage cu ochiul si la “P.S. I Love You”, film a carui traiectorie este deraiata la momentul disparitiei subite a unui personaj. Si daca mai carcotim nitel, sigur putem nascoci si in scenariile altor ecranizari gasind asemanari. Atunci, intrebarea ar fi urmatoarea: ce are in plus “The Boys Are Back”? Pai, pe langa un tata nehotarat si usor amator de tras la masea, are doi! copii in grija si se afla in marea dificultate de a-i intelege. Suficient? Eu as crede ca da, dar ramane de vazut. Si desi filmul nu beneficiaza de contributia altor staruri de actualitate, Owen si cei doi pusti (Nicholas McAnulty, Tommy Bastow) reusesc sa para suficient de credibili cat sa nu mai aiba nevoie si de alte resurse.
Joe Warr, un cunoscut jurnalist sportiv, cunoaste viata de familie doar la sfarsit de saptamana. Si asta pentru ca jobul nu-i permite foarte mult timp liber, ci practic o munca de teren. Asta nu ii displace totusi, caci barbatul stie ca la capatul fiecarei calatorii, in micuta lor casa de la poalele Australiei este asteptat de Katy, frumoasa sotie si micul Artie, fiul lor. Totul poate indica parametrii unei vieti perfecte, dar este de ajuns o clipa ca totul sa capete o turnura nefasta: femeia este depistata cu cancer, iar boala nu intarzie sa acapereze intreaga viata a familiei. Tintuita la pat, Joe se va ingriji de starea sotiei, lasand-o pe bunica sa aiba grija de cel mic. Cum era de asteptat in evolutia bolii Katy moare, iar barbatul se vede nevoit sa faca faca noul statut de tata vaduv. Trebuie mentionat si ca Joe, inainte de a cunoaste pe Katy fusese casatorit cu Flick, iar din dragostea celor doi a aparut si Harrys, acum adolescent. Barbatul decide sa-l ia pe Artie intr-o calatorie, dand sansa astfel consolidarii unei relatii tata-fiu, conexiunea-lipsa la acel moment. Cu prilejul acesta, afla ca nu este tocmai usor sa empatizezi si sa convietuiesi cu un pusti de 7 ani. Cei doi reusesc sa apropie, iar vestea ca fiul cel mare, Harrys, doreste sa vina in vizita la tatal lui din Anglia, nu pica tocmai usor pe umerii acestuia. De la citit povesti noaptea si dadacit un copil, trebuie sa invete sa fie capabil sa asculte si sa inteleaga adolescenta. Cu toate mofturile ei.
Da, “The Boys Are Back” are happy-end. De fapt, toate scenele beneficiaza de un moment in care totul se clarifica. Si asta, privind dintr-o oarecare perspectiva, ii prinde bine, caci filmele astea de familie impletite-n drama, nu merita sa impulsioneze negativ pe nimeni. Mie mi-a placut, desi siretlicurile ori schimbarile bruste de situatie poate lipsesc. Nu confundati totusi inclinarea povestii catre optimism cu schimbarile de situatie, caci e cu totul si cu totul alta poveste. Ce aspecte pot deveni deranjante, duhnind de la distanta a cliseu? Pai, moartea precoce a unuia dintre parteneri, desi da, este o chestiune cat se poate de reala, aparitiile in scenele-cheie ale mortului, asa-zisele “aratari”, as fi preferat cateva simboluri revelatoare in cazul asta, erau mai mult decat suficiente si… cam atat! Eu va urez vizionare placuta si vi-l recomand cu toata caldura, pe frigul de afara! 😀
Vizionati trailer:
Care frig ? A venit primavara ! 🙂 Eu nu m-as uita la un film cu insuportabilu’ asta nici daca as trai in Alaska la -25 de grade 🙂
Robert, exista un singur motiv pentru care am invocat frigul la final de articol, te las pe tine sa-l ghicesti! 😀 Si Clive Owen chiar e simpatic in rolul asta, de unde atat de multa antipatie pentru dansul, hhh?
🙂 Nu stiu mademoiselle, chiar nu stiu.. Sa fie de vina oare faptul ca talentul actoricesc ii lipseste cu desavarsire? 🙂 Adica.. chiar n-are nici o treaba omu’ .. prin toate filmele in care l-am vazut, nu ca ar fi prea multe , a jucat execrabil..poate ar fi mai bun la teatrul Tandarica..vorba unui comentator d-aici de la voi.. 🙂 Unde mai pui ca si filmele cu pricina.. au fost de tot rahatu’ , ma rog..nu neaparat din cauza lui 🙂 Asta e.. 🙂
Robert Clive Owen nu este un actor extraordinar insa are in palmaresul sau cateva roluri chiar bunicele….si nici filmele in care a jucat nu sunt rele… de exemplu Beyond Borders unul dintre filmele mele preferate in care chiar face o treaba foarte buna…