În sfârşit mi-am făcut timp să revăd un film foarte frumos. Vroiam de mai mult timp să vă vorbesc despre el, dar m-am luat cu alte lucruri⁄filme. Încep prin a-mi împărtăşi uimirea faţă de modul în care a jucat Bjork. Nu ştiam că are şi talent actoricesc. De la jumătatea filmului am fost destul de afectată, simţind că ceea ce se întâmpla era absolut nedrept. Nu puţine au fost momentele în care doream să intru în calculator şi să îi iau la bătaie pe toţi. Dacă o să vedeţi filmul o să mă înţelegeţi. Îmi amintesc că atunci când l-am văzut pentru prima oară, m-a mâhnit foarte tare. Este un film trist, un film despre lupta unei femei de a-i oferi copilului ei o şansă la o viaţă normală.
Selma este o emigrantă cehoslovacă ce a venit în America împreună cu baieţelul ei, Gene, pentru o viaţă mai bună. Aceasta lucrează la o fabrică şi încearcă să strângă cât mai mulţi bani pentru operaţia fiului său. Gene suferea de aceeaşi boală ca şi ea, o boală ce ducea la orbire. În fiecare zi, capacitatea ei de a vedea se deteriora tot mai mult, cu toate acestea munceşte până în ultimul moment. Lucrurile devin dramatice atunci când vecinul ei, Bill Houston, îi fură banii puşi deoparte pentru operaţia fiului său. Disperată, încearcă să îi recupereze însă Bill nu-şi recunoaşte fapta şi o acuză că vrea să îi fure economiile. Singurele persoane care încearcă să o ajute sunt prietena ei cea mai bună, Kathy, şi colegul de muncă, Jeff, care era îndrăgostit de ea.
Mi-a plăcut optimismul Selmei, modul în care trăia muzica, cum şi-a acceptat soarta şi, mai ales, cu câtă îndârjire şi-a apărat singurul ţel în care credea. „Dancer in the dark“ a câştigat premiul Palm d’Or în 2000 iar Bjork a primit premiul pentru cea mai bună actriţă. De asemenea, cântecul „I’ve seen it all“, care mi s-a părut superb, a fost nominalizat pentru cel mai bun cântec la premiile Oscar. Un film pe care, cu siguranţă, îl recomand, dar care nu este pentru toată lumea.
Vizionati trailer:
Într-adevăr, un film îngrozitor. L-am văzut acum un an , poate doi, şi cu siguranţă nu cred că-l voi mai vedea vreodată.
Este o creaţie 100% Lars von Trier, căruia îi face o deosebită plăcere să-şi chinuie personajele, să le treacă prin tot felul de situaţii care să-l facă pe spectator să rămână şocat. Trist, dar aceasta este lumea în care trăim. Poate că von Trier exagerează puţin, dar în mare parte are dreptate. Nu trebuie decât să urmăreşti ştirile de pe orice canal din România.
Interesant este că Bjork a declarat după acest film că nu va mai accepta să mai joace niciodată într-un film al lui Lars von Trier. Este un regizor talentat, extraordinar, dar cu o atracţie teribilă pentru suferinţă, pe care o prezintă în cel mai crud mod, fără false eufemisme “americane”.
[…] şi regizori. Care este relaţia ta cu aceste genuri? Breaking The Waves este o melodramă şi Dancer in The Dark este un musical. Antichrist este un thriller sau un film de groază. Ai spune că relaţia ta cu […]
[…] Dancer in the Dark […]