În filme, se poate orice. Iar, dacă ai privit vreodată un film scris de către Charlie Kaufman, atunci ştii că nu există limite. Sophie Barthes ştie şi ea acest lucru şi în Cold Souls “a aşternut” pe peliculă o situaţie cel puţin ciudată, de domeniul fantasticului. Este vorba despre renunţarea la propriul suflet, de împrumutarea sufletului unei alte persoane şi chiar de o mafie rusească a sufletelor. Dar, hai să încep cu… începutul.
Paul Giamatti (interpretat de către senzaţionalul… Paul Giamatti) este un actor de teatru aflat în pregătirile piesei “Unchiul Vania”, de Cehov. Este atât de implicat în ce se întâmplă cu personajul său încât parcă ar dori să se elibereze de această povară. Coincidenţă sau nu, într-o seară, descoperă un articol într-o revistă, în care se vorbea despre o nouă tendinţă: renunţarea la propriul suflet pentru o anumită perioadă de timp. Deşi puţin neîncrezător, Giamatti apelează la un astfel de serviciu şi rezultatele se văd imediat: devine un actor mai relaxat, mai încrezător în sine, mai energic şi mai… prost. Aşadar, se întoarce la doctorul Flintstein (David Strathairn) şi îi cere să-i înapoieze sufletul. Numai că apare o problemă: sufletul lui nu mai e de găsit pe nicăieri. Astfel că ajunge să împrumute sufletul unui poet rus. Vinovată de dispariţia sufletului lui Giamatti este Nina (Dina Korzun) o rusoaică sexy, implicată în mafia care operează pe piaţa neagră de suflete (da, există şi aşa ceva). În concluzie, pentru a-şi recupera sufletul, eroul filmului regizat de către Sophie Barthes trebuie să plece în Rusia şi să negocieze cu şeful mafiei de acolo. Dacă va reuşi sau nu să-l convingă pe acesta să-i înapoieze sufletul, poţi afla urmărind filmul.
Cold Souls este genul de film care te intrigă, te face să visezi la multitudinea de posibilităţi existente şi la incapacitatea oamenilor de a le face posibile. Cold Souls este un film care explorează soluţii simple pentru rezolvarea problemelor, este o satiră SF şi, în acelaşi timp, reprezintă primul lungmetraj regizat de către Sophie Barthes. Aceasta realizase anterior un scurtmetraj intitulat Happiness – povestea unui tip care doreşte să cumpere, dintr-o farmacie, puţină fericire, ambalată într-o cutie pe care scrie “Happiness”. Premiera filmului a avut loc anul trecut, în cadrul Festivalului (patronat de Robert Redford) de la Sundance, unde a fost inclus printre filmele nominalizate la Marele premiu al juriului.
Vizionati trailer:
FF. interesant. Trebuie sa-l vad & revin cu comment adecvat;)
L-am vazut. Hm, ideea este buna, chiar originala, dar filmul nu este salvat de asta. Are momentele lui proaste si cateva ceva mai bune. Lui Paul Giamatti i se potriveste de minune rolul, foarte bine ca incepe sa “dea din coate” sa obtina roluri ceva mai importante.
@Mihaela ai dreptate. nu e un film de nota 10, însă merită văzut. Chiar şi numai pentru interpretarea lui Giamatti, pe care l-am descoperit relativ târziu (odată cu Sideways), dar de atunci m-a fascinat. E unul dintre actorii care te conving fără prea mult efort că personajul său este real.
@Irina Cum, nu l-ai văzut până acum? hai, grăbeşte-te! 🙂
@Saramon oare cum am putut sa nu-l vad?:D Bag mare weekendu’ asta si il vad:)I’ll be back!
[…] unei echipe promiţãtoare de actori: Paul Giamatti (ultima pãţanie de-a lui o puteţi vedea in “Cold Souls”), Dustin Hoffman, Rosamund Pike, Rachelle Lefevre şi Minnie Driver. Filmul spune povestea unui […]
comedie?tie ti s-a parut a fi comedie?