filme tari

La ce te uiti atunci cand vrei sa vezi un film? Sau, mai bine zis, ce iei in considerare atunci cand alegi un titlu? Unii sunt incurajati de o promovare intensa, de regizorul adus in discutie, ori poate doar convinsi pe partea de distributie. Pentru “Brothers” as spune ca actorii au facut diferenta: Jake Gylenhaal, un tip care isi face treaba de fiecare data la fel de bine, Natalie Portman, fara nevoi de afirmare pentru ea, iar Tobey Maguire este placut, dar si surprinzator de vazut intr-o alta ipostaza decat cea in care apare drept un super-erou (Spider-Man). De ajutat, cu siguranta prestatiile ajuta, doar ca povestea derulata in prim-plan nu aduce nimic nou ori revelator pe segmentul sau. Dragoste-razboi-ura. Bine, aici dragostea e… dragoste!, lupta se duce intre marile forte ale lumii, iar ura, ei bine, sfarseste in a improsca dragostei dispret si neincredere. Dar haideti mai bine sa va lamuresc intr-un scurt rezumat:

Viata de familie a unui soldat delegat pentru misiuni in Iraq nu poate fi decat riscanta, atat pentru purtator, cat si pentru cei dragi. Capitanul Sam Cahill (Tobey Maguire) resimte pe propria piele fiecare plecare din sanul familiei: sotia, (Natalie Portman) incearca sa-l incurajeze dar si sa-l determine sa renunte, iar fiicele lui, Isabelle si Magie, par a se distanta de tata din pricina absentei lui de acasa.

Dar pelicula porneste cu o alta poveste de viata: fratele lui Sam, Tommy, ar putea fi numit oaia neagra a familiei, caci proaspat iesit in inchisoare, acesta va avea de confruntat dispretul propriului tata, dar si rezervarea din partea nepotelelor si a cumnatei sale. Ce va urma, nu este tocmai greu de intuit: Sam pleaca intr-o noua misiune, iar la scurt timp este declarat mort, moarte datorata unei prabusiri cu avionul.

Va spuneam ca scenariul nu are nimic special, si asa si este. Mii de soldati pleaca anual in Iraq, unii sunt norocosi si se aleg cu o experienta de viata aparte, iar altii mai putin… Si desi nu asta este esenta lui “Brothers”, tot banala mi s-ar fi parut prezentarea evenimentelor si chiar insusi deznodamantul. Fetitele Bailee Madison si Mare Winningham sunt adorabile si cu adevarat expresive, iar adultii (Portman, Maguire, Gyllenhaal) sunt cat se poate de bine organizati intr-u trio aproape de amoros. Daca vi l-as recomanda? In mare parte da, doar ca nu-i deloc potrivit pentru a crea o atmosfera placuta, ori cat de putin optimista. Dimpotriva.

Vizionati trailer: