Aurora (2010)

5

Aurora este un film apasator, greu si dur, in care suntem pusi in fata unei viziuni cinematografice dominata de un anumit tip de realism. Regizorul Cristi Puiu, care joaca si rolul principal in Aurora, a realizat un film atipic, greu de urmarit, in primul rand pentru ca este destul de lung si are multe cadre statice, in care sunt surprinse toate componentele unei actiuni. Filmul insa are meritul ca incearca sa problematizeze aspecte importante ale vietii. Face acest lucru fara sa ofere un raspuns clar sau prea multe lamuriri. Ce poate determina actiunile personajului principal, crimele pe care acesta le face? Pe toata durata filmului (cu exceptia finalului) suntem in ceata, apar niste personaje despre care nu stim sigur cine sunt, legaturile se fac destul de greu, e un fel de bajbaiala prin ceata. Dar filmul te face sa iti doresti sa afli mai mult, sa cauti, sa te intrebi. Lui Cristi Puiu i s-a reprosat ca acest film este foarte lung si, pe masura ce se deruleaza, nu il lamureste cu nimic pe spectator. Replica lui Cristi Puiu a fost ca aceasta era singura modalitate legitima de a face un film cu un astfel de subiect, pentru ca autorul povesteste o experienta pe care n-a trait-o.

Viorel (Cristi Puiu) este un  inginer metalurg la o fabrica din Bucuresti, un personaj care nu vorbeste mult, dar, in momentul in care o face, spune niste lucruri care inseamna ceva pentru el. Filmul incepe in momentul in care Viorel si Gina (Clara Voda) se trezesc intr-o dimineata. Nu ni se spune care sunt relatiile dintre ei. Gina ii pregateste lui Viorel mancare pentru drum, iar acesta pleaca. Vedem apoi personajul principal mergand prin niste locuri parasite, la un moment data junge si la fabrica in care lucreaza, iar acolo recupereaza niste bani pe care ii daduse cu imprumut unui coleg. Tot filmul este constituit din multe momente de tacere, il vedem pe Viorel facand diverse lucruri cotidiene, prezentate in detaliu. Tot timpul pare sa caute sau sa urmareasca ceva, isi pregateste chiar si o pusca. Treptat, ajunge sa omoare niste persoane despre care banuim ca i-au influentat intr-un fel sau altul viata. In Aurora mai apar Catrinel Dumitrescu, Luminita Gheorghiu (Moartea domnului Lazarescu), Valentin Popescu, Constantin Dita si Valeria Seciu.

Desi au fost momente in care am urmarit destul de greu acest film din cauza ritmului lent si a faptului ca se insista foarte mult pe detalii, Aurora mi-a trezit interesul de a afla ce urmareste personajul principal. Pelicula reuseste sa te uimeasca si sa iti trezeasca intrebari, ba chiar un sentiment de perplexitate. Trecerea de la activitatile obisnuite la crime se face brusc (cel putin in cazul primeia dintre ele). Mie mi-a placut foarte mult interpretarea lui Cristi Puiu, care da personajului sau o credibilitate puternica. Pentru ca nu vorbeste prea mult, accentul cade pe privirile si gesturile lui pentru a dezvalui mai mult din lumea sa interioara. Acestea mi-au transmis existenta unei stari de depresie si de incrancenare, probabil ca urmare a unor traume sau suferinte sufletesti. Uneori pare absent sau nehotarat, dar tot timpul se afla in miscare, parand sa fie un om destul de chinuit si nelinstit, dar avand momente de o luciditate crunta. Motivele deciziilor sale nu sunt prezentate explicit, dar la final ramai cu o senzatie amara. Este un film la care trebuie sa ai rabdare, dar care transmite ceva. Despre relatii, casatorie, singuratate, durere. Apar si aici binecunoscutele realitati romanesti, dar nu cred ca scopul este prezentarea acestora, ci reprezinta doar fundalul. Un film amar, greu de digerat, dar care te face sa te intrebi cat de bine ii cunosti pe cei de langa tine si cat de mult ii poti intelege.

Vizionati trailer:

5 COMENTARII

  1. am vazut filmul asta cand a aparut prima data si aproape ca am adormit. va jur, apreciez filmele bune, viscerale, care sunt grele, apasatoare si dure, dar aurora este cel mai romanesc film pe care l-am vazut vreodata. de asta nu ma surprinde ca a iesit primul la gopo. nu se intampla efectiv nimic, in afara de faptul ca-i omoara pe aia, dar nici macar asta nu e asa spectaculos. e fix a slice of life, fara inceput si fara final, un film care poate sa duca la nesfarsit (si aproape ca o face pentru ca tine 3 ore!). nu pricep de ce romanii nu fac filme ca lumea. am priceput ca peste hotare o fi fascinant pt straini sa vada cum e viata la noi, dar valul asta al filmului romanesc trebuie sa se opreasca undeva, pentru ca aurora, loverboy, principii de viata, marti dupa craciun, etc sunt toate la fel, exact exact la fel. imi ajunge sa ies pe strada si sa filmez 3 ore si gata, am obtinut un film demn de premiul gopo. ma uit la spanioli, la francezi, pana si la unguri aici la o aruncatura de bat de noi, care fac filme fascinante, care ies din zona lor de confort si creaza altceva decat o productie despre viata de zi cu zi a cuiva. nu ii vezi pe astia filmand blocuri si caini comunitari si gunoaie pe strazi. singurele doua filme din ultimii cativa ani care sunt cat de cat mai rasarite decat restul sunt nunta muta si buna, ce faci. atat. vreau sa ma pierd intr-un film, sa ma scoata din rutina mea zilnica si sa ma faca sa visez cu ochii deschisi si ai fi crezut ca romanii, care duc viata pe care o duc, sa isi doreasca sa scape de rutina mai mult decat oricine.

  2. ..atunci cind a aparut. au trecut cinci-sase ani, cred. de doua-trei ori pe an imi aduc aminte de el, si as vrea sa-l mai vad odata. nu reusesc sa-l gasesc, -prin calculator-, si uit, pentru jumatate de an. e un film facut de un om serios, atent si profund in ceea ce a vrut sa trasmita. cel mai profund film facut de cristi puiu, din primele trei. pe cel mai recent inca nu l-am vazut. dar consider ca e greu -sa se egaleze-…

  3. ..cred ca -marti, dupa craciun- l-a enervat. a considerat tratata superficial tema divortului si a gindit o replica. imi sustin afirmatia si prin faptul ca secventa de final, cu politistii, cred ca este o replica la -politist, adjectiv- , punctual la foarte reusitele zece minute cu vlad ivanov, dragos bucur si, -puntea de legatura- , cel de-al treilea actor. a iesit un film remarcabil, in opinia mea. nu vreau sa fiu rautacios. dar cred ca e filmul care ne dovedeste care e -clasamentul-. cristi puiu. la o distanta apreciabila cristian mungiu si corneliu porumboiu. si ceilalti. buni toti, nu vreau sa fiu inteles gresit. pe alt culoar -alearga- nae caranfil. foarte bun si el. n-am vazut toate filmele facute dupa 1990. cred ca am vazut mai putin de un sfert din ele. ma refer la filmele romanesti. pe -culoarul aglomerat- avem -aurora- . de mentionat si -4,3,2- , si -toti cei din familia noastra- , si -roxanne- . atentie, ultimele doua -ridicate mult- de remarcabilul actor serban pavlu. pe -celalalt culoar- , unde nae caranfil cam -joaca singur- , avem -restul e tacere-.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.