filme tari

Actori: Emilio Echevarria, Gael Garcia Bernal, Goya Toledo, Alvaro Guererro, Vanessa Bauche

Este cel putin probabil ca termenul violent sa poata descrie in totalitate pelicula lui Inarritu. Si daca numele nu-ti va spune nimic, hai sa te punem la curent: spaniolul Alejandro Gonzalez Inarritu a regizat si produs doua dintre capodoperele cinematografiei ultimului veac: “21 Grams” si “Babel”. Deci, spunand-o neaos: tipul le are! Si revenind la pelicula, trebuie sa stii ca Amores Perros indrazneste sa exteriozeze agresivitatea primitiva pe care oamenii, in cele mai multe dintre cazuri, nu contenesc in a o folosi. Modalitatea in care regizorul concepe intreaga ecranizare, imi aduce a “Crash“, dar pentru ca americanii l-au prezentat publicului abia prin 2004, iar cel despre care vorbesc aparea cu 4 ani mai devreme, sa nu va-nchipuiti ca n-ar fi existat sursa de inspiratie la Hollywood. Cu zeci de premii in palmares, filmul a impresionat mii de suflete, astfel ca nu va asteptati sa ramaneti impasivi in fata unei povestiri tulburatoare.

Destinele a trei perechi de oameni se vor incrucisa intr-un moment nu intocmai imbucurator pentru ei: un accident de masina in care unii dintre ei nu vor fi lipsiti de repercursiunile propriilor fapte. Dar lasand la o parte intamplarea, am sa va prezint franturi din viata personajelor: Octavio (Gael Garcia) traieste de pe-o zi de pe alta fara vreo siguranta, alaturi de fratele si sotia acestuia, pana in clipa in care isi va lansa cainele in lumea luptelor dintre animale, reusind sa castige bani frumosi din asta.

El Chivo, un fost luptator de gherila, actual talhar la comanda, incearca sa reia legatura cu fosta familie, indeosebi cu fiica sa, iar Valeria Amaya, o vedeta locala in ascensiune, traieste in concubinaj alaturi de un barbat casatorit si va sfarsi traindu-si drama la inceputul de drum al unei relatii fragile.

Filmul, de-o complexitata majora, il poti cataloga ori drept sadic, ori o drama mult prea negativista. Ochi sensibili si iubitori de animale, va anunt ca scenele in care animalele sfarsesc agonizand in coltii altor jivine, nu sunt tocmai placute. Dar nu cred ca regizorul a vrut doar sa socheze prin cadrele cu pricina, ci eventual sa sublinieze agresivitatea cu care un animal este inzestrat inca de la nastere, oricat de domesticit ar parea in prealabil. In lumea lor, agresivitatea se pierde in normalitate. Iar pe de cealalta parte, duritatea si carenta in care societatea lui Innaritu se afunda este total gratuita, nefiind deloc vreo trasatura nativa a umanitatii. Revenind, soundtrackul este unul de exceptie, fiind ales cu o incredibila intuitie de catre producatorii peliculei. Gael Garcia Bernal, unul dintre favoritii mei, reuseste sa incropeasca inca un rol de mare angajament, nefiind nevoie de alte dovezi pentru a-si merita statutul de talent al Spaniei. Daca merita vizionat? Cu siguranta.

Vizionati trailer: