Dacă vă întrebați cine este Truman, ei bine, aflați că este un câine, foarte frumos și foarte cuminte. Dar nu este despre el este vorba în acest film în principal (într-un fel e vorba și soarta lui, dar nu acesta e subiectul), ci despre o prietenie minunată și despre acceptarea unei situații de neacceptat. Julian vine tocmai din Canada pentru a-și vedea prietenul de o viață, pe Tomas, care locuiește în Spania și care trece prin momente nu tocmai fericite. Împreună cu câinele Truman, cei doi au parte de întâmplări pline de emoții și prin niște situații intense. Așa arată această poveste foarte pe scurt. Orice aș spune în plus ar dezvălui prea multe lucruri din film (le-ați aflat probabil dacă ați văzut trailerul). Nu e nimic complicat, iar realizatorii nu vor să ascundă nimic, vă veți da seama de situația personajelor cam după primele 10 minute.
Am văzut că pe multe siteuri că acest film este targetat ca dramă și comedie. Dramă este cât cuprinde, dar comedie…nu prea. Are anumite momente care pot fi catalogate ca amărui în cel mai bun caz, dar nu văd pe nimeni să râdă la acest film. E o poveste tristă despre cea mai grea alegere pe care o poate avea un om într-o viață și toate urmările acesteia. Nu este un film despre convingere, ci despre acceptare. În ciuda tonului trist și melancolic este un film frumos, direct care curge în direcția așteptată de la început la sfârșit, fără răsturnări spectaculoase. Muzica reușește foarte bine să completeze tabloul. Și ca tristețea să fie completă, vă spun că interpretul lui Truman a murit la câteva luni după încheierea filmărilor probabil de bătrânețe.
