filme tari

Urmărind acest film am constatat, spre surprinderea mea, că se mai pot face horror-uri bune. Producţia o ştiu de foarte mult timp. Trebuia să fie lansată prin octombrie 2007, dar a fost amânată până anul acesta.Văzând-o de curând şi lăsându-mi o impresie bună am zis că merită un articol. Sintagma “Trick ‘r Treat” cred că este cunoscută tuturor sau, cel puţin, celor care ştiu câte ceva despre sărbătoarea Halloween-ului. Pentru că da, subiectul principal al filmului este Halloween-ul. Nu vă imaginaţi acum un horror clasic, ce caută să-ţi facă părul măciucă prin scene exagerat de sângeroase sau ţipete penibile. Acesta se remarcă prin originalitate, un soundtrack foarte bun şi un fir epic bine construit. Nu ştiu cât te va speria, însă atenţia ţi-o va capta de la început şi vei fi absorbit de imaginile ce ţi se derulează în faţa ochilor, până la final. Pentru mine a fost o experienţă plăcută şi îl recomand cu căldură, pentru că este ceva diferit şi pentru că, în opinia mea, a fost construit cu o ingeniozitate de lăudat.

“Trick ‘r Treat” poate fi considerat cu uşurinţă drept o antologie formată din patru poveşti distincte.

Aceste poveşti sunt îmbinate într-un mod care nu îl derutează pe spectator, reuşind să păstreze misterul până aproape de sfârşit. Răspunsurile îţi sunt oferite în doze mici, dar constante, respectându-se coerenţa ideilor şi neafectând calitatea suspansului sau a duratei acestuia. Avem, aşadar, un grup de copii puşi pe şotii, ce vor învăţa pe pielea lor ce înseamnă zicala “Cine se învaţă mincinos, când spune adevărul se-mbolnăveşte”, patru domniţe care vor da un alt înţeles proverbului “Lupul îşi schimbă blana, dar năravul ba”, apoi un profesor care iubeşte foarte, dar foarte mult copiii, iar, la final, povestea lui Sam, un copilaş mai … special, care ar face orice pentru un baton de ciocolată.

Frate-meu a văzut şi el filmul şi mi-a zis că nu i-a plăcut deoarece este plictisitor iar toată acţiunea nu are nicio logică. El are 15 ani. Am ţinut să precizez acest lucru fiindcă, într-adevăr, nu este un horror obişnuit şi unora s-ar putea să nu le cadă tocmai bine. Mie mi-a amintit oarecum de copilărie, de momentele în care ne adunam, cât mai mulţi, într-un loc şi povesteam tot felul de istorioare de groază, auzite de la alţii sau inventate chiar de noi, cu scopul de a-i speria cât mai rău pe cei care ne ascultau şi, de ce să nu recunoaştem, pe noi înşine. Pentru că ne plăcea al naibii de mult adrenalina pe care o simţeam în clipele acelea. Vouă nu?

Vizionati trailer: