The Deer Hunter (1978)

2

The Deer Hunter este un film rar. Rar de găsit, mai ales în România. Cred că mai bine de doi ani l-am căutat în diverse forme şi mi-a fost imposibil să-l găsesc. Televiziunile noastre comerciale nu s-au încumetat să-l programeze probabil din raţiuni economice (durează trei ore fără publicitate), iar cea publică l-a difuzat cu ani în urmă la o oră imposibilă. Salvarea mea avea să vină de la unul din posturile de filme care poate fi urmărit numai contracost. Aşteptarea însă a meritat. Avea să mi se dezvăluie un film aproape perfect, aparent despre război, războiul din Vietnam, dar era ceva mai mult decât atât. Este un film tulburător despre prietenie, alienare, onoare, care cu greu ar putea lăsa pe cineva indiferent.

Filmul beneficiază de o distribuţie trăsnet. Robert De Niro, Christopher Walken (probabil la cel mai bun rol din cariera lui), Meryl Streep, John Cazale. Toţi erau tineri, la început de drum şi aveau să confirme şi ulterior imensul talent pe care îl deţin. Toţi mai puţin John Cazale pentru care destinul avea alte planuri. El avea să moară de cancer la scurt timp după realizarea filmului, lăsând în urmă numai cinci roluri toate însă în filme care aveau să fie nominalizate la Oscar.

Regia este semnată de Michael Cimino, cam din aceeaşi generaţie cu protagoniştii, care însă s-a pierdut pe parcurs şi creaţiile sale ulterioare nu au mai atins nivelul din The Deer Hunter. La 71 de ani, mi-e greu să cred că va mai putea reveni în prim-plan aşa că acest film reprezintă cea mai importantă creaţie a sa.

Michael (De Niro), Steven (Jon Savage), Nick (Walken) şi Stan (John Cazale) sunt prieteni foarte buni, care vânează în timpul liber şi îşi câştigă existenţa din oţelărie. Primii trei au decis să plece în războiul din Vietnam. Aici însă vor descoperi ceva mai îngrozitor decât Iadul. Luaţi prizonieri, ei sunt obligaţi de către militarii vietnamezi să joace ruleta rusească. Când poate nimeni nu mai spera, reuşesc să evadeze şi să fie salvaţi de colegii americani. „Salvaţi” este impropriu spus deoarece niciunul dintre ei nu va mai ieşi întreg din acel război, fie că este vorba de răni fizice sau de suferinţe psihice, iar amintirea acelor clipe îngrozitoare îi va bântui toata viaţa.

Este greu de rezumat în numai câteva cuvine un film de 180 de minute, mai ales că nu intenţionez să vă dezvălui prea multe despre acţiunea filmului şi vreau să vă las plăcerea de a descoperi singur toate ingredientele care compun acest film unic. Vă avertizez însă că nu este uşor de urmărit, are scene de un dramatism intens, dure, motiv pentru care a fost interzis celor sub 15-18 ani (vârsta diferă de la o ţară la alta), dar merită pentru fiecare cadru. The Deer Hunter (1978) a primit cinci premii Oscar (regie, film, actor secundar, montaj, sunet) şi a mai avut alte patru nominalizări.

PS. Există şi o legendă legată de modul în care a fost tradus The Deer Hunter în limba română. Nu ştiu cât este de adevărată, dar înainte de 1989, când era prezentat pe casete video dublate se pare că ar fi fost tradus Dragă vânătorule, în loc de Vânătorul de cerbi.

Vizionaţi trailer:

2 COMENTARII

  1. este un film foarte bun .merita vazut .eu am auzit de acest film prin anii 90” si cum l-am gasit l-am si vizionat .

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.