
Actori: Guillaume Canet, Marion Cotillard, Thibault Verhaeghe, Josephine Lebas-Joly Fiecare pelicula isi are povestea ei. Si aici nu, nu ma refer la subiectul propriu-zis, la baza de la porneste totul, ci la aura pe care i-o acorzi tu, calificativul sentimental ce si-l capata dupa vizionare. Placuta treaba, dar hai sa va dezvalui istorioara mea de astazi: de obicei, cand forez (=caut/vreau/miorlai) vreun film, ochesc la intamplare un titlu, iar daca-mi suna bine, ei bine, 'it is the one'. Am mai spus c-ale mele criterii de selectionare cinefila sufera intr-ale eticii, dar mi-e prea comod sa devin sceptica si in cazul acesta. In orice caz, revenind, am gasit initial "Love me if you dare" (eu sperand inconstient dupa ceva francez, parol!), si rau chiar n-am facut cand l-am bagat sub observatia atenta a capruiatilor mei ochi. L-am vazut, mi-a placut, timpul a trecut, eram semi-implinita, pana cand am aflat/citit/auzit: "Cum ma, n-ai vazut Jeux d'enfants?!?!" (beaucoup de mutre/emoticoni disperati). Cam asa sta treaba, iar eu chiar vreau sa-mi fac datoria asa cum se cuvine: Hai fratilor, voi chiar n-ati auzit de Jeux d'enfants?!!!? :-j

Actori: George Katt, Danny Trejo, Caroline Macey, Heather Trzyna, Renee George De-as stii cum sa incep, mi-ar trece mini-angoasa ce m-a cuprins dupa vizionarea lui. Mint, nu cred ca s-ar scurge atat de usor, superficialitatea mea are si ea sensibilitatea ei. Cu siguranta o ecranizare pe care baietii de cartier ( da, da, mai sunt si specimene care decreta si astfel de titulaturi) l-ar numi intre tovarasi drept ‘smecheras film’ sau ‘p****s’. Ultimul termen mi-l scuz fugitiv, dar era cel mai potrivit pentru ceea ce vroiam sa ilustrez.