filme tari

2008 a fost un an special pentru Charlie Kaufman. Scenaristul filmelor „Eternal Sunshine of the Spotless Mind”, „Confessions of a Dangerous Mind” sau „Being John Malkovich” a decis să-şi facă debutul ca regizor cu un film halucinant, uimitor, confuz, sarcastic (pe alocuri), dar plin de „substanţă”, haotic şi revelator. Philip Seymour Hoffman, câştigător al premiului Oscar pentru rolul din „Capote”, realizează încă un rol fascinant. Tipu’ ăsta chiar ar merita în fiecare an câte un Oscar! Michel Gondry nu apare în film, nu regizează, nu a scris nicio frântură din scenariu şi totuşi l-am simţit acolo. Pentru că „Synecdoche, New York” este genul de film, pe care, dacă Charlie Kaufman însuşi nu l-ar fi regizat, ar fi făcut-o cu siguranţă Gondry.
Charlie Kaufman este un Lynch mai intens, cu un simţ al umorului mai vizibil, cu o apetenţă mai mare spre filosofie şi care acordă o deosebită atenţie minţii umane, modului în care gândim şi ne plănuim fiecare pas de-a lungul vieţii noastre.

E 7.45. Caden abia se trezeşte. Soţia sa, Adele, este deja în bucătărie, pregătind micul dejun. În scenă, intră rapid şi Olive, fiica de 4 ani a Adelei şi a lui Caden, care pare nedumerită că fecalele sale sunt verzi.
Caden este un regizor de teatru dezamăgit de propria viaţă. Adele – o pictoriţă care ajunge să aibă succes. În cele din urmă o ia pe Olive şi pleacă la Berlin, părăsindu-l pe Caden.
Filmul nu se opreşte aici. Continuă până când cele 124 de minute se epuizează, iar tu, spectatorul, rămâi încă 10-15 minute pe gânduri. Şi, cu siguranţă, nu te vei gândi la cum să i-o tragi prietenei tale deseară!

Cineva spunea la un moment-dat, că întreaga lume este o scenă, iar noi, cu toţii, suntem nişte actori, jucându-ne propriul rol, în cea mai importantă piesă din viaţa noastră, care este viaţa însăşi.
Cum funcţionează aceasta? De regulă, venim pe lume. La câţiva ani, ne găsim o slujbă. Ne întemeiem o familie. După care murim. Şocant? În niciun caz! Cu toţii ştim ce ne aşteaptă. Însă drumul până în acel punct final, persoanele care pătrund în viaţa noastră ca personaje secundare (altele doar ca figuranţi), acţiunile prin care noi intrăm în vieţile altora, toate acestea sunt variabile importante, care transformă fiecare „ piesă” într-o comedie sau o dramă.

Despre ce este vorba în Synecdoche, New York? Despre tine, despre saramon, despre Băsescu, despre Schwarzeneger, despre toate cele câteva miliarde de persoane din întreaga lume, despre moarte, despre adevăr, tristeţe şi singurătate, despre mizerie, boală, dragoste, familie, trişare, lesbianism, sex, despre artă şi despre tot ce înseamnă o viaţă de om.
Well, fuck everybody.
Amen.