filme tari

Domnilor şi domnişoarelor, I present you, “Splice”- ţãcãneala de care aveam (sau nu?) nevoie. “Splice” a fost şi este un proiect deosebit de îndrãzneţ, atât prin tematicã cât şi prin abordarea gânditã de echipa din spatele producţiei. Era aproape imposibil sã nu iasã în evidenţã printr-un trailer reuşit, prin prezenţa lui Adrien Brody pe afişe şi în articolele de prezentare/tatonare cu publicul, dar şi prin simplul fapt cã este… altceva. Asta nu asigura totuşi un succes deplin filmului, cãci dincolo de originalitate şi personaje atipice, existã şi o periculozitate de cãdere în absurd, clişeele nu lipsesc şi nici firul poveştii nu reuşeşte sã ridice ştacheta pânã unde şi-ar fi dorit. Înainte de toate, trebuie spus cã “Splice” nu este chiar un proiect strãin, având în vedere cã a fost gândit iniţial ca o continuare pentru producţia “Cube”, nume lansat în 1997. Regia îi aparţine lui Vincenzo Natali, precum şi o parte din scenariul filmului şi da, tipul a ştiut cum sã atragã atenţia. Pe lângã Adrien Brody (care se pare cã are suficientã treabã pe platouri în ultima perioadã) îi mai avem pe urmãtorii: Sarah Polley, Delphine Chanéac, Brandon McGibbon, David Hewlett. Ce poate deveni uşor enervant este obscuritatea în care se petrece toatã acţiunea, obscuritate ce poate fi interpretatã atât ca o decizie de a filma doar în condiţii întunecoase, deci un aspect propriu al situaţiei, cât şi unul figurat, dacã stãm sã ne gândim la tematica şi etica îndoielnicã abordatã de scenariu.

Ştiinţa pregãteşte surprize cu fiecare secol încoace. De fapt, n-ar trebui sã ne (mai) uimeascã nimic în materie de invenţii, descoperiri ştiinţifice şi noi modalitãţi de a înlocui actul de “a crede” cu cel de “a cerceta”. Pe asta se pot baza şi doi biochimişti, Clive Nicoli (Adrien Brody) şi Elsa Kast (Sarah Polley), cei doi formând un cuplu atât în laborator, cât şi în viaţa de zi cu zi. Cei doi îşi încep cu adevãrat activitatea ştiinţificã atunci când combinã ADN-ul uman cu cel animal. Ce rezultã din acest experiment îndrãzneţ? O creaturã hibrid, de sex feminin, dar şi cu multiple caracteristici animale, dacã stãm sã-i analizãm coada şi membrele inferioare nu tocmai dintre cele mai obişnuite. Deşi Clive doreşte sã ucidã creatura pentru a şterge orice urmã din experimentul secret, Elsa îl convinge sã mai aştepte, urmând ca pe viitor sã analizeze comportamentul lui Dren (au şi botezat-o între timp!) şi sã aibã astfel o altfel de perspectivã din urma experimentului. Pe parcurs Dren le pregãteşte diferite suprize, devine din în ce mai greu de ascuns, iar felul în care aceasta evolueazã nu poate decât sã-i bucure pe cei doi “pãrinţi”.

Prima datã am spus: ok, geneticã, futurism, puţinã exagerare and that’s all! Vezi sã nu, cãci “Splice” pregãteşte din cele mai bizare surprize pentru spectatori. La câteva scene ai şansa sã rãmâi interzis, ia gândeşte-te, cum ar putea întreţine raporturi sexuale creaturile-hibrid? Da, ştiu, interesant exerciţiu de imaginaţie. De prestaţia lui Brody sunt oarecum dezamagitã, tipul nu este întotdeauna credibil în tot ceea ce zice şi face, dar colega Polley (Sarah) îl salveazã cu o oareşce transparenţã. Despre creatura-hibrid, Dren, trebuie spus cã îşi interpreteazã rolul chiar bine, aflând cã Delphine Chanéac este cea care o aduce in poveste, o franţuzoaicã expresivã. Toate bune şi frumoase, însã ultimele 20 minute (?) aş zice cã sunt predestinate eşecului: povestea se aglomereazã, de parcã cineva ar fi vrut din spate sã se termine cât mai repede, scenele se petrec cu o vitezã ilegalã, atât cât sã nu mai pricepi nimic, precipitându-se spre un final dramatic, sec şi distrugãtor de reputaţii. Oricum, “Splice” este de vãzut şi sunt curioasã şi ce reacţii va mai stârni, atât la publicul amator cât şi la cel de specialitate.

Vizionaţi trailer: