Serial: Supernatural (2005)

Citeam într-un comentariu, zilele trecute, ca răspuns la întrebarea “Cu care actor/actriţă ţi-ai petrece Crăciunul?”, numele lui Jared Padalecki. Dincolo de faptul că acesta se află şi pe lista mea de actori cu care mi-aş dori să-mi petrec sărbătorile, mi-am amintit automat de “Supernatural“. Pentru cunoscători nu mai este un secret că serialul i-a făcut celebrii şi apreciaţi pe Sam (Jared Padalecki) şi Dean (Jensen Ackles). Jared a mai jucat în producţii ca “House of Wax“, “Friday the 13th” sau “Gilmore Girls“, dar acestea nu i-au asigurat succesul fulminant pe care l-a cunoscut cu rolul său din “Supernatural”. Adevărul e că îl prinde foarte bine rolul fratelui mai mic şi sensibil, Sam. Pe de altă parte, înainte de a fi “Dean”, Jensen Ackles nu era prea cunoscut. Aşa cum, probabil, v-aţi dat seama deja, Sam şi Dean Winchester sunt personajele principale din serial. Sunt doi fraţi care vânează tot felul de creaturi şi spirite rele.

De la fantome, demoni, vârcolaci sau vampiri, la tot ce face parte din categoria “supernatural-ului”.

În fiecare episod este prezentată o poveste distinctă. Iar Sam şi Dean au parte, pe parcursul celor cinci sezoane, de cele mai incitante aventuri. Dacă primul sezon pune accentul mai mult pe acţiune, pe prezentarea diferitelor mituri şi legende, începând cu cel de-al doilea sezon lucrurile evoluează, evidenţiind mai mult personajele, cu trăirile şi experienţele din viaţa lor. Ceea ce a fost un lucru foarte inspirat, pentru că Jared şi Jensen se completează reciproc pe micul ecran, existând între cei doi actori acea chimie, cu ajutorul căreia au devenit foarte apreciaţi de public. “Supernatural” este unul din serialele mele preferate. Descoperit abia anul acesta, îl recomand numai în cazul în care îţi plac lucrurile acestea mai fantastice, ce ţin de domeniul basmelor şi al ezotericului.

Motive în plus pentru care ar trebui să urmăreşti serialul sunt: soundtrack-ul excepţional – fiecare melodie în parte este aleasă cu un scop şi se potriveşte cu contextul respectiv; toţi actorii joacă foarte bine, creând personaje verosimile şi de substanţă – aici aş putea menţiona paleta vastă de tipologii; umorul de bună calitate – pentru că nu există numai dramă în serial, unele episoade fiind realizate după nişte idei originale şi ingenios de amuzante, care nu fac altceva decât să-l atragă şi mai mult pe spectator în acest univers al imaginaţiei; Chevrolet Impala din 1967 – maşina-mascotă a serialului este de-a dreptul SUPERBĂ; melodia “Carry on my wayward son” cântată de cei din trupa Kansas, pe care încă o mai am ton de apel la telefon (da, aţi ghicit, am avut drept ton de apel câte o melodie din fiecare serial care mi-a plăcut); şi nu în ultimul rând, Jared şi Jensen (sau Sam şi Dean, cum vreţi să le ziceţi) care arată al naibii de bine :D. Da, cam astea ar fi o parte din motivele pentru care recomand eu serialul “Supernatural”.

Vizionati trailer sezonul 1: