filme tari

Şi am ajuns, iarăşi, la unul din subiectele mele preferate de care nu cred că am să mă satur vreodată: criminalii în serie. Aşa cum am mai spus şi înainte, mecanismul de gândire al unui criminal în serie mi s-a părut mereu interesant de studiat. Mi-a plăcut întotdeauna să cercetez fiecare lucru dincolo de aparenţe şi sunt de părere că mintea unui om ascunde multe faţete. Am citit numeroase cărţi şi am văzut filme despre criminalii în serie, însă niciodată nu am avut plăcerea de a găsi un serial care să aibă drept studiu de caz un criminal în serie. Asta până când am descoperit „Dexter”. Evident că m-a atras de la început iar primele trei sezoane mi s-au părut demenţiale. Însă toată originalitatea şi valoarea producţiei stau în modul în care l-au construit pe Dexter Morgan, criminalul în serie.

Serialul este bazat pe nuvelele lui Jeff Lindsay, creatorul său fiind James Manos, Jr. care, după mine, a făcut o treabă foarte bună.

Am stat şi m-am gândit: dacă îi avem pe Superman, Batman, Spider-Man etc drept exemple de eroi, de ce nu l-am putea considera şi pe Dexter un erou? Într-adevăr, diferenţa dintre personajul nostru şi restul e că primul ucidea pentru că simţea nevoia, era ca o boală, un parazit, un „pasager întunecat” pentru el, pe când ceilalţi doar îi prindeau pe băieţii răi, foarte rar ajungeau să-i omoare. Dar, oricum, toţi erau dependenţi de acest „job” şi toţi îşi canalizau această dependenţă pentru a ajuta lumea. Iar când un lucru considerat rău (crima în cazul de faţă) are ca scop producerea unei acţiuni pozitive, mai rămâne acesta condamnabil? Off-topic: voi ştiaţi că Jennifer Carpenter (aka Debra Morgan, sora lui Dexter) este căsătorită, în viaţa reală, cu Michael C. Hall? Dacă nu, aflaţi acum .

După cum spuneam, „Dexter” este un serial în care personajul principal este chiar Dexter, un angajat al poliţiei din Miami, ce se ocupa cu analiza petelor de sânge. Sângele este un fel de lait-motiv în acest serial şi o să vă las pe voi să aflaţi cum stă toată treaba. Dacă ziua Dexter lucra pentru poliţie, noaptea prelua controlul alter-ego-ul său de criminal în serie. Însă, „pasagerul întunecat” (după cum singur îl numeşte) nu omora oameni nevinovaţi, ci numai criminali. Primele trei sezoane sunt foarte tari pentru felul în care evoluează personajul Dexter. În ultimul sezon, cel de-al patrulea, au încercat să-l normalizeze, să-l facă „băiat de casă” şi asta nu m-a încântat deloc. Finalul, dincolo de faptul că nu mi-a plăcut şi m-a uimit total, l-am considerat foarte, foarte nepotrivit. Consider că au făcut o greşeală şi un salt prea mare de la o stare psihologică la alta şi mi-e teamă de ce vor face cu Dexter în sezonul cinci.

Până una alta, vă recomand serialul, în primul rând, pentru partea de analiză psihologică şi, apoi, pentru că e incitant, are un scenariu bun, actorii joacă bine (Michael C. Hall e absolut genial) şi te prinde repede.

Vizionaţi trailer: