O prietena buna mi-a recomandat Reprise mentionand ca nu e un film oarecare sau pentru oricine. M-a indemnat sa-l vad fara sa ma documentez inainte despre, mentionand doar numele regizorului Joachim Trier. Nu este primul meu film nordic dar este clar printre cele mai bune. Mai vazusem ceva de Lars von Trier si parca ma asteptam ca si varul sau mai indepartat, Joachim Trier sa faca tot ceva de genul. Dar m-am bucurat enorm cand am descoperit ca a fost inspirat de muzica britanica a anilor 80 cand a facut aceasta productie.
Phillip (Anders Danielsen Lie) si Erik (Espen Klouman-Høiner) prieteni buni, au un vis comun, sa scrie un roman de exceptie. Fiecare isi trimite lucrarea la o editura si asteapta cu nerabdare deznodamantul. Erik este respins in timp ce Phillip devine un personaj literal important peste noapte. Succesul lui nu dureaza prea mult caci o tipa reuseste sa se strecoare pe sub pielea lui. Kari (Viktoria Winge), cu farmecul ei enigmatic, contribuie la colapsul psihic al lui Phillip care se trezeste la spital la doar sase luni dupa marele sau succes, incapabil sa mai scrie.
Erik, care nu renuntase la visul sau nici macar pentru o secunda incearca sa-si sustina prietenul insa Phillip isi tot plange de mila rememorand relatia sa cu Kari.
Se resimte atmosfera post-punk si new wave in fiecare particica din film iar asta mi-a placut la nebunie. Ne este descries transitul dintre adolescenta si maturitate, un drum pe care-l parcurgem cu totii pana la urma. Poate de asta mi-a placut asa mult, pentru ca am putut sa ma recunosc in cateva din personaje. La toate astea se mai adauga niste muzica buna, un strop de rebeliune, cateva sentimente duse la extrem si o gasca de baieti care sunt ferm convinsi ca femeile nu pot fii artisti adevarati dar fac excelente bariere pentru barbatul intelectual.
Pentru ca da, Phillip si Erik sunt intelectuali si Reprise este un film intelectual despre carti, prietenie si haos, un alt fel de haos. Asa ca puneti mana sa-l vedeti si astept sa-mi spuneti daca si voi l-ati simtit asa cum l-am simtit eu. Ah da, si am ascultat Joy Division in timp ce scriam. Daca nu v-am convins eu, poate o face trailerul.
