Am rămas destul de plăcut surprinsă de acest film biografic, unul dintre puținele foarte bine realizate despre artiștii de genul. Unul la fel de bun care îmi sare în minte acum este cel făcut despre Oscar Wilde care se apropie de acesta din punctul de vedere al calității realizării. Pictorul Jackson Pollock a revoluționat pictura în anii ’40 cu inovatoarea sa tehnică abstractă pe care o folosea pe canvas. Aceasta consta în stropirea canvasului cu acele vopsele mai lichide decât acrilicele normale, dar într-un mod foarte inteligent structurat din punct de vedere al mișcărilor corpului. În timp ce devine o figură eroică în lumea artei din acea vreme, viață lui personală se degradează din ce în ce mai mult.
Acțiunea filmului se petrece în anul 1941, când Pollock (interpretat de Ed Harris) locuiește împreună cu fratele lui într-un mic apartament din New York și când nu picta decât ocazional canvasuri ce nu îi defineau încă stilul. Ceea ce este interesant, ca un fel de tipar ce îl găsim la fiecare artist de orice fel, era că Pollock avea un viciu, și anume, alcoolul. În pauza sa dintre beții o cunoaște și pe încântătoarea Lee Krasner (interpretată de Marcia Gay Harden), o mare artistă care acceptă să ia o pauză din caiera sa pentru a-l ajuta pe Pollock, ca și prieten, amant, coleg, protector. Îl ia cu ea în Hampson, pentru a trăi o viață rudimentară care poate îl va scăpa de alcoolism, stres, depravarea din oraș și poate îl va ajută să creeze. Vechii demoni revin însă, dar odată cu ei și cele mai spectaculoase creații ale sale.
Un film realist care păstrează și respectă în detaliu povestea originală și care emoționează prin tragedia personajului care își urmează propriile reguli egocentrice și care nu renunță la viciul său indiferent de prețul plătit. O poveste tristă dar deosebit de interesantă din punct de vedere al prezentării săvârșirii creațiilor marelui pictor. Există scene în care te pierzi datorită profunzimii lor, în care personajul principal, stăpânit de actul creației, se mișcă frenetic, combină culori și creează taboluri de o asemenea anvergură. Îmi place foarte mult o replică pe care aceasta o dă unei jurnaliste care îl întreba ,,Când știți că un tablou este terminat?”, la care Pollock răspunde ,, Când știi că ai terminat de făcut dragoste?”. Un film din categoria ,,must see”.
Vizionați trailer:
