filme tari

Actori: Meda Victor, Alexandru Potoceanu, Valentin Teodosiu, Alexandru Bindea, Tudorel Filimon, Luminiţa Gheorghiu

Horaţiu Mălăele a aflat povestea care stă la baza acestui film în urmă cu vreo 30 de ani de la Octavian Cotescu. A încercat să o aducă pe ecrane înainte de 1989, dar nu a reuşit, motivele fiind uşor de înţeles. Nu a renunţat la idee, iar întâlnirea cu Adrian Lustig, co-scenarist la Nuntă mută, l-a dus şi mai aproape de prezentarea poveştii pe marele ecran. Şi-a luat inima în dinţi şi a şi realizat acest film, debutând astfel în calitate de regizor de film la o vârstă când a atins deplina maturitate în teatru. A rezistat tentaţiei de a juca în propriul film şi a reuşit să ofere cinematografiei româneşti o poveste emoţionantă despre o realitate tragică, fără a-i da însă tonul acel deprimant pe care îl au filmele autohtone atunci când încearcă să trateze un subiect de o asemenea factură.

1953. Undeva în România. Viaţa îşi urmează liniştită cursul în micuţa comunitate rurală în ciuda ameninţării tot mai puternice a Imperiului de la Răsărit. Oamenii sunt nemulţumiţi că nu găsesc gaz de lampă la magazinul din sat şi nu dau doi bani pe încercările primarului de a-i înregimenta în Partidul Comunist. Ei tratează totul tipic româneşte: cu umor, nepăsare şi cu multă băutură. În această lume cu care timpul nu mai avea răbdare, doi tineri se iubesc. Se iubesc şi ei pe unde apucă: în lanul de grâu, în porumbar, până când tatăl fetei pune piciorul în prag: ori tânărul o ia de nevastă, ori o lasă în pace. Se grăbesc să fixeze nunta cât mai repede deoarece se apropia Postul Paştelui. Au hotărât ca ceremonia să aibă loc pe 9 martie şi au început pregătirile pentru fericitul eveniment. În ziua mult aşteptată, în timp ce petrecerea era în toi, primarul şi un ofiţer rus i-au anunţat pe nuntaşi că murise Stalin şi se decretase doliu internaţional. Asta însemna că timp de o săptămână erau interzise toate ceremoniile, inclusiv cele funerare.

Imaginaţia românilor nu are limite. Au mutat totul în casa socrului mic şi au continuat petrecerea pe muteşte, sperând să nu fie prinşi. Cele aproximativ 20 de minute în care este prezentată nunta mută sunt senzaţionale. Mălăele şi-a asumat un risc, alocând o parte din film unor scene în care nu se vorbeşte şi care ar fi putut plictisi spectatorii. Dar efectul este opus, sunt poate cele mai intense momente din întreaga producţie.

În ciuda umorului care o călăuzeşte, Nunta mută e o dramă, meritul regizorului fiind că nu o prezintă în tuşe groase, ci în metafore subtile, lăsând privitorul să reîntregească un tablou pe care el doar l-a schiţat. Până la urmă a ieşit un film care poate fi urmărit în egală măsură de „bătrân şi de copil, de prost şi de înţelept, de profan şi de iniţiat”, aşa cum spunea Horaţiu Mălăele la premieră.

Trailer: